Cartea Urantia, un volum al gândirii spirituale, filozofice și religioase, se prezintă ca o narațiune profundă care transcende granițele convenționale ale credinței și cunoașterii.
Originară la începutul secolului al XX-lea, această lucrare pretinde a fi produsul ființelor cerești, oferind o vedere extinsă asupra cosmosului, a naturii divinității și a rolului umanității în marea schemă a existenței.
Autoritatea reală rămâne o chestiune de dezbatere, deși s-a remarcat că pare să fi plagiat mai multe surse, fără atribuire.
A primit diferite grade de interes, de la laude la critici pentru conținutul său religios și legat de știință, lungimea sa neobișnuită și numele și originile neobișnuite ale autorilor numiți în carte.
În centrul Cărții Urantia se află căutarea unității între diversele câmpuri ale cercetării umane. Încearcă să armonizeze religia, știința și filosofia într-o viziune coerentă asupra lumii, sugerând că aceste discipline nu sunt fire disparate, ci fac parte dintr-o singură tapiserie a adevărului.
Titlul cărții, „Urantia”, se referă la Pământ, ca denumire a planetei Pământ și afirmă că intenția sa este de a „prezenta concepte extinse și un adevăr avansat”.
Fundamentele filozofice ale Cărții Urantia sunt pe cât de ambițioase, pe atât de controversate. Ea postulează un univers plin de viață, guvernat de o ierarhie complexă de ființe cerești, fiecare jucând un rol în administrarea ordinii cosmice. La vârful acestei ierarhii se află conceptul de Dumnezeu, descris ca o sursă atotcuprinzătoare de iubire și arhitectul suprem al universului.
Conform Cărții Urantia, ființele cerești sunt organizate într-o societate structurată, la fel ca structurile societale umane cu care suntem familiarizați, dar la scară cosmică. Aceste ființe variază de la personalități de ordin înalt, cum ar fi Zeitățile Paradisului, până la diferite ordine de îngeri și alte spirite slujitoare.
La vârful acestei ierarhii cerești se află Zeitățile Paradisului, cuprinzând Tatăl Universal, Fiul Etern și Spiritul Infinit. Aceste entități reprezintă autoritatea supremă din univers și sunt sursa întregii creații.
Sub Zeitățile Paradisului se află Spiritele Maestru și Bătrânii Zilelor, care guvernează cele șapte supra-universuri. Fiecare supra-univers este împărțit în continuare în universuri locale, fiecare supravegheat de un Fiu Creator și un Spirit Mamă Creatoare.
Aceste universuri locale sunt unitățile administrative fundamentale ale marelui univers, unde sunt situate planete evolutive precum Urantia (Pământ).
Cartea Urantia introduce, de asemenea, conceptul de Artizani Celesti, un ordin unic de personalități compuse care sunt artiștii și artizanii maeștri ai tărâmurilor morontiei (o stare între material și spiritual) și tărâmurilor spirituale inferioare.
Acești artizani sunt responsabili pentru înfrumusețarea morontiei și înfrumusețarea spirituală în marele univers.
Artizanii cerești nu sunt creați ca atare; ei sunt un corp selectat și recrutat compus din personalități profesorale din universul central și elevii lor voluntari, care includ muritori ascendenți și alte grupuri cerești.
Aceștia sunt comandați în șapte diviziuni majore de activitate, inclusiv muzicieni cerești, reproducători cerești, constructori divini, înregistratori de gândire și manipulatori de energie.
Reprezentarea ființelor cerești din Cartea Urantia oferă o bogată tapiserie de entități spirituale, fiecare contribuind la planul cosmic și la progresul spiritual al locuitorilor universului.
Aceste ființe sunt descrise atât ca administratori ai legii cosmice, cât și ca ghiduri iubitoare pentru creaturile evolutive care urcă spre perfecțiunea divină.
Pentru cei care se adâncesc în paginile Cărții Urantia, ierarhia cerească oferă un cadru pentru înțelegerea universului vast și interconectat. Pictează o imagine a unui cosmos bine ordonat, ghidat de ființe binevoitoare și înțelepte, care lucrează în armonie spre împlinirea unui scop divin.
Unul dintre cele mai convingătoare aspecte ale Cărții Urantia este relatarea detaliată a vieții și a învățăturilor lui Isus, prezentată ca o reafirmare a misiunii și mesajului său.
Această portretizare încearcă să îndepărteze secolele de acumulare doctrinară, prezentând un Isus care este atât divin, cât și uman, o figură care întruchipează cele mai înalte idealuri de iubire și slujire.
Lucrarea finală spune:
„A-l urma pe Isus” înseamnă a-i împărtăși personal credința religioasă și a intra în spiritul vieții Maestrului de slujire altruistă pentru om. Unul dintre cele mai importante lucruri în viața umană este acela de a afla ce credea Iisus, de a-și descoperi idealurile și de a lupta pentru realizarea scopului său înalt de viață.
În toată cunoașterea umană, ceea ce are cea mai mare valoare este să cunoști viața religioasă a lui Isus și cum a trăit-o.
Abordarea Cărții Urantia față de cosmologie este la fel de îndrăzneață, oferind explicații pentru originea și structura universului care împletesc înțelegerea spirituală cu știința speculativă. Vorbește despre un cosmos vast și ordonat, unde planetele evoluează și civilizațiile se ridică, fiecare contribuind la un plan divin care se desfășoară mereu.
Există câteva idei științifice interesante propuse, dar sunt exprimate ca fapte și nu ca teorie. Autorii cărții afirmă, de asemenea, că adevărul „factuale” este relativ și se poate schimba în funcție de locul în care se află cunoștințele științifice.
Cartea Urantia menționează următoarele:
Electronii erau alcătuiți din 100 de unități mai mici de materie subatomică numite „ultimatoni” și le descriu orbitele și spinurile. Când studiam fizica și chimia în liceu, cea mai mică particulă era electronul. Urmată ani mai târziu de muoni, mezoni și quarci. Cred că încă caută particule și mai mici. Cred că quarkurile (în sus în jos, farmecul de spin ciudat etc.) sunt de aproximativ 6 ori mai mari decât un „ultimaton”.
Cu toții știm despre teoria „big bang”. Idee destul de simplistă, dar se potrivește cu observațiile noastre conform cărora stelele au toate un „deplasare spre roșu” și o compară cu efectul Doppler, dar aplicat luminii.
Cartea Urantia vorbește despre universul nostru ca pe o creație vie dinamică și despre natura pulsatorie a acestuia ca „respirație spațială” și că ne aflăm la capătul unui ciclu de expansiune de 1 miliard de ani, care urmează să fie urmat de un ciclu de contracție de 1 miliard de ani. .
Astrofizicienii încearcă astăzi să înțeleagă mișcările relative ale galaxiilor locale și alte mișcări și interacțiuni aparent ciudate ale corpurilor cerești.
Prin urmare, „găuri negre”. Cartea Urantia descrie vaste „corpuri gravitaționale întunecate” a căror densitate este atât de mare încât lumina nu poate scăpa de ea. Scopul său este de a menține o contrabalansare a întregii creații materiale.
Volumul de peste 2100 de pagini a fost finalizat în 1934, dar nu a fost publicat până în 1955. Este considerat de unii „o antologie de lucrări cosmologice”.
Criticii Cărții Urantia au ridicat întrebări cu privire la paternitatea sa și veridicitatea afirmațiilor sale. Originile textului sunt învăluite în mister, atribuite unor surse anonime și lipsite de documentație istorică clară. Mai mult, unii au subliniat asemănări între conținutul său și lucrările teologice și filozofice anterioare, stârnind dezbateri despre originalitate și integritate intelectuală.
În ciuda acestor controverse, Cartea Urantia a strâns o mulțime de urmăritori dedicati, cititorii găsind în paginile sale o sursă de inspirație și un apel la creșterea spirituală personală.
Viziunea sa despre un univers plin de sens și scop rezonează cu cei care caută o înțelegere mai profundă a existenței și a locului lor în ea.
Pentru cei care doresc să exploreze în continuare Cartea Urantia, textul este disponibil pentru studiu și contemplare, invitând cititorii să se îmbarce într-o călătorie de descoperire care acoperă lățimea spațiului și adâncurile experienței umane.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net.Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !