Știți de ce în tabloul lui Michelangelo „Creația lui Adam” de pe tavanul Capelei Sixtine, degetele lui Dumnezeu și ale lui Adam nu se ating?
Aceasta este una dintre cele mai faimoase picturi din lume, dar îți va da fiori dacă înțelegi povestea din spatele ei. Scena îi înfățișează pe Dumnezeu și pe Adam privindu-se în ochi.
Dumnezeu întinde mâna spre Adam, iar Adam întinde mâna spre creatorul său. Dacă vă uitați cu atenție, însă, veți observa că între ei există un decalaj aproximativ de un centimetru. Dar de ce să nu i-au lăsat să se atingă?
Povestea spune că, atunci când Michelangelo a terminat fresca, cardinalii au stat ore întregi admirând-o, dar apoi i-au spus: „Fă-o din nou!” Erau nemulțumiți de un detaliu aparent lipsit de importanță.
Michelangelo desenase degetele lui Dumnezeu și ale lui Adam atingându-se. În schimb, cardinalii au cerut ca degetele amândurora să fie separate. Dar de ce?
Pentru că, dacă omul vrea să-l atingă pe Dumnezeu, trebuie să întindă degetul, dar dacă nu-și întinde degetul, poate trăi toată viața fără să-l caute. Ultima falangă a degetului lui Adam ar reprezenta liberul arbitru al conștiinței.
Și dacă priviți acum mai atent la acest tablou, veți observa un alt detaliu care le scapă multora: norul care îl înconjoară pe Dumnezeu seamănă de fapt cu forma unui creier uman. Creierul este simbolul gândirii.
De ce i-a dat Michelangelo această formă? Ce vă spune el? Acest detaliu spune că gândirea umană, căutarea infinitului, a lui Dumnezeu, trebuie să înceapă cu tine.
Dacă altcineva gândește în locul tău, dacă altcineva îți spune ce să crezi, dacă renunți la liberul tău arbitru, nu vei obține niciodată ceea ce cauți.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News