Mulți dintre cei care se numesc „savanți” sau „experți” consideră că relatarea lui Platon despre Atlantida este o simplă poveste inventată. Dar este suficient să citim puțină literatură greacă pentru a ne da seama că nu este așa.
Cu aproximativ 40 de ani înaintea lui Platon, în Cartea a IV-a a „Istoriilor” sale, în versetele 184 și 185, istoricul Herodot scria: „Puțin mai departe se înalță muntele numit Atlas.
Acesta este un munte îngust și rotunjit pe toate laturile, dar atât de înalt încât vârful său, se pare, nu poate fi văzut cu ochiul liber.
Vârfurile sale nu sunt niciodată lipsite de nori, nici iarna, nici vara. Potrivit localnicilor, muntele Atlas este coloana care susține cerul. Localnicii își trag numele de la cel al muntelui: ei se numesc Atlantes (sau Atlantici).
Ei susțin că nu se hrănesc cu niciun animal și că nu visează. Până la Atlantes (sau atlanți) sunt capabili să enumere numele popoarelor așezate de-a lungul coastei, dincolo de asta, nu mai mult. Dar zona de coastă se întinde până la Stâlpii lui Hercule și dincolo”.
Știți de ce nu se menționează de obicei că Herodot a scris despre Atlantida? Pentru că acest lucru ar dovedi că Platon nu a inventat nimic…
Analizând textul grecesc al „Istoriilor” lui Herodot, precum și textele originale grecești ale „Timeului” și „Cirtatiei” scrise mai târziu de Platon, se constată o circumstanță curioasă. Ambii scriitori folosesc numele grecesc ‘Ἄτλας’ (Atlas), adică Atlas.
Herodot folosește acest nume pentru a se referi la un munte care era atât de înalt încât atingea cerul. Platon, la aproximativ 40 de ani după Herodot, îl numește cu acest nume pe fiul cel mare al lui Poseidon și al lui Cleitus, care a fost și primul rege al Atlantidei.
Potrivit lui Platon, acel pământ a fost numit după primul său rege, iar pentru aceștia a fost numit Atlantida.
Dar, în mod ciudat, Platon nu-i spune niciodată numele acelui popor. De fapt, Platon vorbește despre „Ἀτλαντὶς νῆσος” (Atlantis nisos), adică despre insula Atlantidei.
El vorbește despre „Ἀτλαντικοῦ πελάγους” (Atlantis pelagus), adică marea Atlantidei. Dar Platon nu spune niciodată în relatarea sa sub ce nume se numeau locuitorii Atlantidei (deși logica ne spune că trebuie să se fi numit „atlanți” sau „atlanți”).
În schimb, Herodot, în relatarea sa, nu menționează niciodată insula Atlantida, dar dă un nume locuitorilor de pe teritoriul muntelui ‘Ἄτλας’ (Atlas), Muntele Atlas.
El îi numește cu pluralul numelui muntelui, adică Ἄτλαντες’ (Atlantes), care poate fi tradus Atlantes sau Atlantide.
Unii ar putea obiecta că „tehnic” Platon nu spune în mod explicit că locuitorii Atlantidei erau „Ἄτλαντες” (Atlantes), adică „atlanții”. Sau se poate obiecta că Herodot nu numește niciodată țara lor „Ἀτλαντὶς νῆσος” (Atlantis nisos), adică „insula lui Atlas”, dar acest raționament se ascunde după un deget.
Cei doi scriitori s-au concentrat asupra a două detalii diferite: unul asupra oamenilor, celălalt asupra aspectului geografic. Dar amândoi au fost de acord că Atlantida și atlanții (sau atlanții) au existat cu adevărat și că erau localizați într-un ținut care astăzi este Africa de Nord.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !