În 1971, Roger Penrose, fizician matematician englez și laureat al premiului Nobel, a propus modul în care energia ar putea fi extrasă dintr-o gaură neagră în rotație.
El a susținut că acest lucru ar putea fi realizat prin construirea unui ham în jurul discului de acreție al găurii negre, unde materia care intră este accelerată până aproape de viteza luminii, declanșând eliberarea de energie în mai multe lungimi de undă.
De atunci, mai mulți cercetători au sugerat că civilizațiile avansate ar putea utiliza această metodă (procesul Penrose) pentru a-și alimenta civilizația și că aceasta reprezintă o semnalizare tehnologică pe care ar trebui să o urmărim.
Printre exemple se numără ipoteza transcensiunii a lui John M. Smart, o propunere de rezolvare a paradoxului Fermi, în care acesta a sugerat că inteligența avansată ar putea migra către regiunea din jurul găurilor negre pentru a profita de energia disponibilă.
Cea mai recentă idee vine de la profesorul Avi Loeb de la Harvard, care a propus într-o lucrare recentă modul în care civilizațiile avansate s-ar putea baza pe o „lună gaură neagră” pentru a furniza energie planetei lor de origine pe termen nelimitat.
Modul în care această gaură neagră ar ilumina planeta pe care o orbitează, susține el, ar constitui o potențială techno-semne pentru viitoarele studii SETI.
Ultima sa lucrare, „Illumination of a Planet by a Black Hole Moon as a Technological Signature”, a apărut recent în Research Notes of the American Astronomical Society (RNAAS).
În 1975, Stephen Hawking a teoretizat că găurile negre emit fotoni, neutrini și unele particule mai mari – cunoscute ulterior drept „radiația Hawking”. De atunci, propunerile de utilizare a găurilor negre ca sursă de energie se încadrează, în general, în una dintre cele două tabere.
Pe de o parte, există posibilitatea de a valorifica momentul unghiular al discurilor lor de acreție (procesul Penrose) sau de a capta căldura și energia generate de jeturile lor de hipervelocitate (poate sub forma unei sfere Dyson).
Pe de altă parte, există posibilitatea de a alimenta gaura neagră cu materie și de a valorifica radiația Hawking rezultată.
În lucrarea sa, Loeb propune modul în care o civilizație avansată s-ar putea baza pe acest din urmă proces prin crearea unei găuri negre care ar orbita în jurul planetei sale. Această gaură neagră ar fi foarte mică, cântărind doar o sută de mii de tone (1011 g).
Dacă nu ar fi controlată, această gaură neagră s-ar evapora în doar un an și jumătate prin emisia de radiații Hawking. Dar, după cum Loeb a declarat pentru Universe Today prin e-mail, ea ar putea fi menținută prin acumularea unor cantități relativ mici de materie (2,2 kg) pe secundă. În schimb, aceasta ar oferi o sursă nesfârșită de energie:
„Acest sistem de găuri negre este cel mai eficient motor la care m-am gândit vreodată. Combustibilul este transformat în energie cu o eficiență perfectă de 100%, deoarece masa care cade în gaura neagră iese în cele din urmă sub formă de radiație Hawking.
Nu am mai văzut această idee discutată până acum și am avut un „moment Eureka” când mi-am dat seama de ea acum câteva săptămâni. Singura altă metodă de conversie a masei în radiație cu o eficiență de 100% este anihilarea materie-antimaterie.”
După cum indică Loeb, cantitatea de antimaterie necesară depășește orice poate realiza omenirea în prezent. Din 1995, ciocnitorii de particule de la CERN au reușit să producă mai puțin de zece nanograme de antimaterie, ceea ce este suficient pentru a alimenta un bec de 60 de wați timp de patru ore.
În comparație, gaura neagră de 1011 g propusă de Loeb ar putea furniza continuu 40 de cvadrilioane (4015) de wați.
„Consumul global de energie este de câteva terra-Watts, de zece mii de ori mai puțin decât alimentarea cu energie a acestei găuri negre”, a adăugat Loeb. „Celălalt avantaj al acestui motor al găurii negre este că poate folosi orice formă de materie drept combustibil. Ar putea fi gunoi. Nu există o modalitate mai bună de a recicla gunoiul decât să îl transformi în energie curată cu o eficiență de 100%.”
Un alt avantaj este că o gaură neagră poate utiliza orice formă de materie drept combustibil, inclusiv orice deșeu produs de civilizație. În acest sens, un motor cu gaură neagră ar rezolva problemele unei civilizații avansate legate de gunoaie, oferind în schimb o sursă inepuizabilă de energie.
La nivel global, oamenii produc aproximativ 1,92 miliarde de tone metrice (2,12 tone SUA) de deșeuri anual, ceea ce are un impact grav asupra mediului nostru. Această cantitate ar fi suficientă pentru a alimenta un motor al unei găuri negre care cântărește 1011 g timp de peste 437 de milioane de ani!
În ceea ce privește modul în care ar putea fi realizată o astfel de faptă, Loeb face referire la un editorial anterior în care a teoretizat că o civilizație suficient de avansată ar putea crea un „univers copil” prin tunelare cuantică.
În timp ce o astfel de ispravă ar fi ceva ce numai o civilizație de tip III (sau mai avansată) ar putea realiza, un motor de gaură neagră ar fi mult mai simplu și poate ceva ce o civilizație de tip II ar putea concepe:
„Aceasta este marea provocare. Vestea bună este că este mult mai ușor să produci o astfel de gaură neagră decât un univers copil. Dar orice linie de producție a unei găuri negre de 1011 g necesită comprimarea materiei sau a radiațiilor la o densitate de masă care este cu 60 de ordine de mărime peste densitatea fierului solid.
„Densitatea nucleelor atomice sau a stelelor neutronice este de numai 15 ordine de mărime peste densitatea solidă. Acest lucru a fost posibil de realizat în densitatea radiației cosmice la mai puțin de o femtosecundă după Big Bang.”
Acesta a fost subiectul unei alte lucrări scrise recent de Loeb, în care acesta susținea că, pe baza relativității generale, găurile negre pot fi făcute din lumină.
Dar ceea ce este cel mai interesant în legătură cu această propunere de motor al găurii negre este modul în care acesta ar putea fi detectat la ani-lumină distanță, devenind astfel o technosignature viabilă care ar indica existența unei civilizații avansate.
La fel ca multe alte semnalmente tehnice propuse, în special sferele Dyson și alte megastructuri, existența unui motor de gaură neagră este speculativă și teoretică. Dar, așa cum Freeman Dyson însuși a relatat odată, orice am putea concepe (și dacă fizica este solidă), este posibil ca o civilizație suficient de avansată să fi fost deja creată. A spus Loeb:
„Motorul găurii negre ar putea fi descoperit ca o planetă stâncoasă rătăcitoare care este iluminată de o lună cu raze gamma fără companion de masă stelară.
„Dacă vom găsi vreodată dovezi pentru un astfel de motor, va trebui să luăm în considerare posibilitatea ca sursa să fi fost creată sau prinsă ca o gaură neagră primordială de către o civilizație tehnologică foarte avansată. Nu există un marker mai bun al inovației tehnologice decât crearea unui cuptor din curbura spațiu-timp sub forma unei mini găuri negre.”
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !