Cercetătorii de la Universitatea din New South Wales (Australia) sugerează, într-un articol publicat în revista Tectonophysics, că cel mai mare crater de impact de asteroid din lume ar putea fi îngropat adânc în sud-estul Australiei.
Potrivit lui Andrew Glikson, atunci când un asteroid lovește suprafața Pământului, se formează un crater. Cavitatea rezultată are o cupolă centrală ridicată, care, potrivit lui Glikson, este caracteristică structurilor de mare impact. Cu toate acestea, nu este întotdeauna ușor, deoarece acestea tind să se erodeze în timp.
De-a lungul istoriei, atât continentul australian, cât și predecesorul său, cunoscut sub numele de „Gondwana”, au suferit numeroase impacturi de asteroizi. Până în prezent, în Australia au fost documentate 38 de cratere de impact, precum și alți 43 de potențiali candidați de diferite dimensiuni.
În cercetări recente, Glikson indică faptul că cea mai mare structură de impact de pe planetă ar putea fi Deniliquin, situată în sudul statului New South Wales, care măsoară aproximativ 520 de kilometri în diametru. Glikson subliniază că craterul Deniliquin ar fi mai mare decât cel din Vredefort (Africa de Sud), cel mai mare crater identificat până în prezent, care are un diametru de 300 de kilometri.
Existența structurii Deniliquin a fost propusă pentru prima dată la sfârșitul anilor 1990 de către omul de știință Tony Yeates, care s-a bazat pe modelele magnetice de sub bazinul râului Murray din New South Wales.
O analiză ulterioară, finalizată în 2020, a confirmat existența unei structuri de impact de mari dimensiuni sub această regiune din sud-estul Australiei.
Cu toate acestea, majoritatea dovezilor privind craterul Deniliquin provin din datele geofizice de suprafață, astfel că este nevoie de foraje de adâncime pentru a găsi dovezi de impact. Glikson a estimat că impactul cu asteroidul a avut loc în urmă cu 445 de milioane de ani, spre sfârșitul perioadei Ordovicianului târziu.
Se crede că ciocnirea corpului stâncos ar fi putut declanșa un eveniment major numit „glaciațiunea hirnantiană”, care a provocat dispariția a 85% din speciile planetei. Între timp, cercetătorul a confirmat că vor fi colectate noi mostre pentru a determina vârsta exactă a structurii, ceea ce va necesita forarea centrului său magnetic.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News