O echipă de oameni de știință din SUA a creat accidental hamsteri prea agresivi după ce a experimentat cu editarea genelor lor.
Cercetătorii de la Universitatea din Georgia, SUA, au decis să studieze hormonul vasopresină și, în special, receptorul său Avpr1a.
Acest element curios este responsabil pentru funcționarea unor lucruri precum munca în echipă, prietenia, precum și dominația și, în general, comunicarea cu alți indivizi.
Ei au decis să testeze pe hamsteri ce se întâmplă dacă acest receptor este complet dezactivat la nivel genetic.
Folosind controversata tehnologie CRISPR, cercetătorii au început să lucreze pe un grup de hamsteri sirieni, așteptându-se ca absența influenței Avpr1a să crească posibil interconectarea și cooperarea între ei.
Cu toate acestea, nimeni nu se aștepta la efectul opus. În loc să devină mai pașnici, hamsterii, dimpotrivă, și-au crescut brusc agresivitatea unul împotriva celuilalt.
„Am fost cu adevărat surprinși de rezultate”, spune profesorul Elliot Albers, investigatorul principal al studiului.
„Ne așteptam ca, dacă am oprit activitatea vasopresinei, atât agresivitatea, cât și interacțiunea socială s-ar fi oprit. Dar s-a întâmplat invers.”
Hamsterii mutanți au manifestat o agresivitate deosebit de mare împotriva membrilor propriului sex. Imediat ce un hamster din grupul de control (nesupus editării genetice) a fost plasat în același recipient cu un hamster mutant de același sex, acesta din urmă a început imediat să-l atace violent pe primul, urmărindu-l, mușcându-l și încercând să-l strivească.
Profesorul Albert admite că rezultatele experimentului s-au dovedit a fi o „concluzie izbitoare”.
De obicei, oamenii de știință experimentează pe șoareci sau șobolani albi, dar aici au decis să încerce experimente pe hamsteri, deoarece organizarea socială a hamsterilor este mult mai apropiată de umană decât cea a șoarecilor sau șobolanilor.
„Deși știam că vasopresina crește comportamentul social, acționând în mai multe zone ale creierului, este posibil ca efectele mai globale ale receptorului Avpr1a să fie inhibitoare (supresoare). Evident nu cunoaștem acest sistem așa de bine cum credeam”, spune profesorul Albert.
Studiul a fost publicat în revista științifică americană Proceedings of the National Academy of Sciences .
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News