Oamenii de știință au lansat o alarmă catastrofală: Metanul din Siberia poate îngropa întreaga umanitate
Se știe că Siberia este cel mai bogat depozit în resurse naturale, plin de petrol, gaze și metale rare. Cu toate acestea, pe lângă beneficiile neîndoielnice, subsolul siberian este plin de o amenințare reală, atât pentru regiune, cât și pentru întreaga planetă.
Rolul planetar al Siberiei cu greu poate fi supraestimat. Acest teritoriu, încă subdezvoltat de om, nu numai că furnizează cele mai bune materii prime, dar contribuie și la menținerea echilibrului climatic și ecologic al planetei. Aerul pe care îl va respira Europa depinde de Siberia, de culturile care vor fi recoltate în China și de modul în care se va schimba clima de pe Pământ.
Probabil că nu toată lumea știe că Siberia la scara eurasiatică îndeplinește funcția unui filtru gigant. Vânturile de vest aduc aici nu doar umiditatea Atlanticului, ci și aerul poluat produs în țările europene. Pădurile, mlaștinile și ghețarii din Siberia, acumulând substanțe nocive, nu le permit să meargă cu cursurile de apă din apele oceanelor.
O altă sarcină importantă a Siberiei este absorbția dioxidului de carbon din atmosferă.
Presa mondială a publicat în repetate rânduri cifra: 180 de milioane de tone pe an. Pădurile și mlaștinile siberiene, alături de jungla amazoniană, sunt cele mai mari ecosisteme care încetinesc procesul de încălzire globală, așa că orice impact negativ asupra acestei regiuni amenință planeta cu cele mai grave cataclisme.
Bombă naturală
Incendiile și defrișările necontrolate reduc capacitatea Siberiei de a acționa ca un filtru atmosferic. Cu toate acestea, activitatea umană nu va face decât să exacerbeze procesele negative care s-au maturizat în intestinele Siberiei de mai bine de un deceniu. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, oamenii de știință japonezi au înregistrat emisii mari de hidrați de gaz în Câmpia Siberiei de Vest. La început au crezut că acesta este rezultatul activității economice umane, dar s-a dovedit că de vină au fost mlaștinile, care au eliberat în aer produsul degradării, metanul.
Odată cu începutul secolului 21, emisiile de metan au crescut. Rolul principal în aceasta îl joacă topirea activă a ghețarilor, care în fiecare an eliberează din ce în ce mai multe volume de gaze otrăvitoare care au rămas sub pământ de milenii. Oamenii de știință sunt siguri: așa se simte încălzirea globală, care la rândul ei se accelerează din cauza acumulării de hidrat de metan în aer, cel mai periculos dintre toate gazele din intestinele pământului. Se dovedește un cerc vicios.
Până în 2007, impactul metanului asupra dezvoltării efectului de seră nu a fost atât de evident, până când comisia internațională care se ocupă de problemele schimbărilor climatice și-a publicat raportul. Potrivit experților, numai mlaștinile din Siberia în dezgheț emit peste 50 de miliarde de tone de gaze nocive pe an. Climatologii avertizează că o pierdere de metan va duce inevitabil la o creștere a temperaturilor medii anuale ale planetei.
Cel mai recent studiu al oamenilor de știință ruși a arătat că în Siberia există până la 7.000 de bule de metan subterane care pot izbucni în orice moment.
Potrivit acestora, metanul situat sub stratul de apă este mult mai sensibil la creșterea temperaturii decât metanul ascuns sub stratul de permafrost. La urma urmei, unele părți din tundra siberiană nu se dezgheață nici măcar vara. Cu toate acestea, în următoarele câteva decenii, situația s-ar putea schimba radical. Potrivit cercetărilor, temperatura din estul Siberiei a crescut deja cu două grade Celsius în ultimii 5 ani.
Nu numai bulele de metan sunt o bombă cu ceas, ci și puțurile goale, prin care gazul și petrolul au fost pompate din intestinele siberiei de zeci de ani.
Forajul neglijent a dus la formarea de goluri uriașe subterane. Dacă aceste cavități „s-ar prăbuși”, ar provoca o undă seismică de putere imprevizibilă. Acest lucru s-ar putea întâmpla peste 10 ani sau chiar mâine.
Forarea puțurilor, defrișările, topirea ghețarilor – toate acestea duc treptat la deșertificarea Siberiei. Oamenii de știință estimează că conținutul de dioxid de carbon din aer a crescut cu aproximativ 40% în ultimii 200 de ani. Dacă distrugem ecosistemul Siberiei, riscăm o catastrofă la scară planetară. În unele locuri vor începe secete anormale, în altele vor sosi înghețuri fără precedent.
Ocean cald
Nu numai gazele otrăvitoare și cavitățile vaste care ascund subsolul siberian pot ascunde o amenințare pentru regiune. Geochimiștii din Rusia, Germania și Franța au descoperit oceanul din perioada arheică (aproximativ 2,7 miliarde de ani) la o adâncime de 400-600 de metri.
Rezultatele acestei lucrări sunt publicate în revista Nature. Acest ocean primordial, a cărui temperatură în unele locuri ajunge la 150 de grade Celsius, ascunde o sursă inepuizabilă de energie.
Potrivit geologilor ruși, întregul interior al pământului este umplut cu apă geotermală. Mai mult, volumul oceanului subteran este comparabil cu cel al lumii: aproximativ 1,3 miliarde de kilometri cubi. Dacă oceanul terestru primește căldură de la soare, subsolul este alimentat de energia nucleului pământului. Aceasta este încă o lume complet neexplorată, care își așteaptă descoperitorii.
Există un astfel de ocean sub Placa Siberiei de Vest. Potrivit estimărilor inițiale, suprafața sa este de aproximativ 3 milioane de kilometri pătrați: aceasta este Marea Mediterană și Marea Neagră combinate. Adâncimile subsolului geotermal siberian nu au fost încă măsurate.
Structura mării subterane a Siberiei este asemănătoare unei prăjituri stratificate și pe măsură ce se deplasează spre centrul pământului, temperatura fiecărui strat de apă crește. La o adâncime de câțiva kilometri nu mai este apă, ci abur comprimat. În unele locuri, oceanul cald se sparge pe suprafața pământului. Unul dintre aceste gheizere are temperaturi care ajung la 125 de grade Celsius, iar din cauza presiunilor ridicate, o astfel de apă nu poate fierbe.
Izvoarele geotermale din Siberia pot deveni în viitor o alternativă la cărbune și gaz: apa caldă care curge prin conducte poate fi folosită pentru a încălzi apartamente, spitale, școli, ferme, fabrici. Funcționarea centralei geotermale va necesita tehnologii complet diferite, echipamente noi și finanțare suplimentară.
Aceasta este doar pentru a îmblânzi această putere colosală, ascunsă în grosimea mlaștinilor din Siberia de Vest, de care o persoană nu este încă capabilă. Mai mult, activitatea seismică așteptată în regiune ar putea compromite integritatea scoarței terestre, provocând eliberarea de apă subterană.
Și apoi, sub o presiune enormă, împreună cu argila, nisipul și pietrele, oceanul cald se va repezi în întinderile Siberiei, măturând totul în cale.
Cu toate acestea, oamenii de știință speră că un astfel de scenariu catastrofal nu ne va amenința în viitorul apropiat.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News