Oamenii de știință au implantat „mini-coarne” pe șoareci prin inserarea de gene din cerb în genomul șoricelului. Rezultatele sugerează că mamiferele care și-au pierdut capacitatea de a regenera organele pot conține încă unele gene regenerative.
Crescând cu 2,75 centimetri pe zi, coarnele de cerb sunt unul dintre cele mai rapide țesuturi care se regenerează din regnul animal și oferă o perspectivă perfectă asupra modului în care mamiferele pot regenera celule în mod regulat.
Coarnele sunt deosebit de interesante, deoarece mamiferele în general și-au pierdut capacitatea de a regenera organele și majoritatea celorlalte țesuturi, astfel încât un apendice mare care se regenerează în mod regulat oferă o perspectivă fără precedent asupra modului în care ar putea funcționa medicina regenerativă pentru oase.
În căutarea medicinei regenerative, cercetătorul chinez Toa Qin și colegii săi au cercetat mecanismele din coarnele cerbului Sika, care cresc în fiecare an înainte de a cădea. Astfel, ei au creat un „atlas” regenerativ al coarnelor de cerb Sika, izolând mai multe celule și gene individuale care sunt esențiale în dezvoltarea țesutului coarnelor.
Cu zece zile înainte de căderea coarnelor, cercetătorii au identificat un tip de celulă stem care era foarte activă în regenerare și care a rămas alături de coarne la scurt timp după cădere. Cu toate acestea, până în a cincea zi a apărut un nou subtip de celule stem.
După ce au identificat mai multe stadii de creștere, echipa a luat celulele stem cu cel mai mare potențial de regenerare (care s-au dovedit a fi din coarnele care aveau aproximativ cinci zile) și le-a cultivat într-o farfurie Petri înainte de a le implanta în capetele șoarecilor.
După 45 de zile, șoarecii dezvoltaseră mini-coarne clar identificabile datorită diferențierii celulelor stem în țesut osteocondral, care este parte integrantă a reparării fracturilor osoase.
Coarnele se alungiseră rapid, arătând cercetătorilor mecanismele genetice care determină dezvoltarea lor și oferind informații despre modul în care acestea ar putea fi utilizate în medicina osoasă umană.
Un astfel de tratament ar putea ridica probleme de etică în ceea ce privește implantarea de celule între specii, precum și testele de siguranță semnificative care ar fi necesare înainte de a putea fi supus aprobării.
Cu toate acestea, dacă mecanismele care stau la baza regenerării pot fi descoperite, este posibil ca gene similare să poată fi găsite la mamifere.
Deși rezultatele nu pot fi transpuse direct în repararea picioarelor rupte, ele oferă o privire inedită asupra modului în care mamiferele pot regenera țesuturile, fie prin mecanisme din genomul nostru, fie cu puțin ajutor din partea celulelor stem din coarnele noastre.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News