Omenirea nu este deloc pregătită pentru următoarea erupție al unui super vulcan și chiar dacă reușim să evităm autodistrugerea din cauza unui alt război mondial sau a schimbărilor climatice, sunt mult mai multe amenințări existențiale pentru care am face bine să ne pregătim.
Cel mai adesea puteți auzi de impactul unui asteroid, așa că omenirea a început să se pregătească pentru acest eveniment prin dezvoltarea unor sisteme de monitorizare, pentru că nu vrem să ajungem ca dinozaurii.
Dar, într-un studiu recent publicat în Nature, experții spun că pericolul de asteroizi a umbrit un alt pericol care este mult mai probabil:
„În următorul secol, erupțiile vulcanice la scară largă sunt de sute de ori mai probabile decât impacturile de asteroizi și comete combinate”.
Guvernele și corporațiile spațiale cheltuiesc sute de milioane de dolari anual pentru apărarea planetară. De exemplu, misiunea NASA DART, care vizează testarea tehnologiei de schimbare a orbitei unui asteroid și a costat aproximativ 330 de milioane de dolari.
Este un preț mic de plătit, având în vedere că această tehnologie ne-ar putea salva de a fi uciși de un asteroid în viitor, dar oamenii de știință nu văd existența unei astfel de probleme în comparabil cu problema de a ne pregăti pentru super-erupții.
Vulcanii, spre deosebire de asteroizi, sunt deja aici pe Pământ. Ei nu sunt doar împrăștiate pe toată planeta, ci sunt adesea înconjurați de peisaje pitorești care ascund potențialul lor distructiv.
Potrivit US Geological Survey, ultima super erupție a avut loc acum aproximativ 22.000 de ani, iar frecvența lor este în medie la fiecare 15.000 de ani, ceea ce înseamnă că este posibil să trăim într-un moment în care poate avea loc o nouă super erupție.
Ultima erupție suficient de puternică, care nu a primit prefixul „super”, cu o magnitudine de 7, a avut loc în 1815 pe Muntele Tambora din Indonezia.
Aproximativ 100.000 de oameni au murit atunci, iar cenușa și praful aruncate în atmosferă au scăzut temperaturile globale cu o medie de aproximativ 1 grad Celsius, motiv pentru care anul următor a intrat în istorie drept „Anul fără vară”, urmat de scăderea recoltelor și, în consecință, foamete, izbucniri de boli și violență.
Da, monitorizarea activității vulcanice s-a îmbunătățit de atunci, la fel ca și capacitatea noastră de a mobiliza sprijin global pentru asistența în caz de dezastre, dar acest lucru poate (cel mai probabil este) să nu fie suficient pentru a compensa toate riscurile cu care ne confruntăm acum.
Populația lumii a crescut de opt ori de la începutul anilor 1800, iar unele zone urbane mari au înflorit lângă vulcani periculoși.
Globalizarea diferitelor procese, inclusiv a comerțului, a dus la o dezvoltare generală, dar poate deveni o problemă, deoarece șocurile într-o parte a planetei pot provoca penurie de alimente și alte crize în altele.
Într-un studiu din 2021, bazat pe datele vechi ale miezului de gheață, cercetătorii au descoperit că intervalele dintre erupțiile puternice sunt cu sute sau chiar mii de ani mai scurte decât se credea anterior.
Experții consideră că sunt necesare mai multe astfel de studii, precum și lucrări interdisciplinare care să vizeze dezvoltarea instrumentelor de monitorizare și predicție a consecințelor prin identificarea riscurilor pentru comerț, agricultură, energie și infrastructură, precum și avertizare.
În general, oamenii de știință cred că omenirea de astăzi este complet nepregătită pentru acest pericol.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News