A crescut interesul pentru obiectele zburătoare neidentificate (OZN-uri) de când raportul Pentagonului din 2021 a dezvăluit ceea ce par a fi obiecte anormale în spațiul aerian al SUA, denumite fenomene aeriene neidentificate (UAP).
Nasa a format deja un grup pentru a investiga rapoartele și a numit un director pentru cercetarea OZN-urilor.
Un birou nou înființat al Pentagonului a publicat, de asemenea, imagini cu sfere metalice misterioase.
Ceea ce este poate cel mai remarcabil este faptul că David Grusch, un fost ofițer de informații, a depus mărturie sub jurământ în fața Congresului SUA, declarând că a intervievat aproximativ 40 de persoane implicate în programe secrete care se ocupă de OZN-uri prăbușite.
”Mă interesează să caut pe cer obiecte extraterestre, obiecte fizice, care ne-ar putea spune într-o zi dacă suntem singuri în galaxie. Gândiți-vă la următorul lucru: în galaxia noastră, Calea Lactee, există 40 de miliarde de planete de mărimea Pământului, potențial locuibile.”
”Ingeniozitatea umană ne-a permis să construim și să lansăm sonde precum Voyager și Pioneer, capabile să ajungă la cele mai apropiate stele. Am inițiat eforturi, cum ar fi programul Breakthrough Starshot, care își propune să ajungă la steaua apropiată Alpha Centauri în doar câteva decenii prin explorarea unor metode inovatoare de propulsie.”
Trimiterea unei sonde poate fi mai economică decât trimiterea de comunicații radio sau laser, dacă nu este nevoie să ne grăbim.
Dacă oamenii pot trimite o sondă către o altă stea, de ce nu ar putea o altă civilizație să trimită o sondă către sistemul nostru solar? O astfel de sondă ar putea ajunge până la centura principală de asteroizi și ar putea sta la pândă pe un asteroid.
Sau ar putea ajunge până la Pământ, intrând în atmosfera noastră. Dacă ar fi observată, ar fi catalogată ca fiind un „OZN”.
O civilizație capabilă să producă și să trimită sonde ar putea trimite milioane de sonde în misiuni de explorare în întreaga galaxie.
Unii ar putea susține că astfel de sonde ar putea exista doar dacă ar respecta legile fizicii și ale ingineriei, așa cum le înțelegem astăzi. Cu toate acestea, omenirea este o civilizație relativ tânără, iar cunoștințele noastre sunt în continuă evoluție.
În timp ce oamenii au visat să zboare timp de milenii când priveau cerul, au trecut doar 120 de ani de când frații Wright au realizat primul zbor cu motor. Asta se întâmplă cu aproximativ tot atâta timp în urmă cât Albert Einstein și-a publicat teoria relativității speciale.
Este chiar atât de dificil să ne imaginăm că o civilizație cu sute de mii de ani mai veche decât a noastră ar fi putut învăța mai multe despre legile fizicii sau ar fi putut dezvolta câteva trucuri inginerești în plus?
Dacă o civilizație ar evolua spre inteligența artificială (AI), aceasta ar putea supraviețui milioane de ani. Acest lucru ar putea însemna că ar putea considera că încetinirea către o stea vecină nu ar fi decât o simplă plimbare de plăcere.
Acestea fiind spuse, puțini astronomi s-au simțit impresionați de videoclipurile Marinei americane sau de rapoartele guvernamentale. Avem nevoie de dovezi și date semnificativ mai bune decât cele prezentate până acum.
Cum putem testa dacă există sonde extraterestre în apropierea Pământului și dacă acestea pot fi legate de posibilul fenomen OZN? Există mai multe opțiuni.
Analiza materialelor provenite de la posibile OZN-uri prăbușite ar putea oferi dovezi irefutabile. Acest lucru ar necesita tehnici de ultimă generație pentru a determina dacă aceste epave prezintă caracteristici de fabricație exotice sau distinct diferite.
Obținerea unor astfel de eșantioane exotice, dacă ele există într-adevăr, s-ar putea dovedi dificilă – se zvonește că acestea se află în mâinile unor companii private. Dar legislația recent propusă ar putea oferi o soluție la această problemă în Statele Unite, impunând ca toate materialele artificiale provenite de la orice inteligență non-umană să fie predate guvernului american.
În cadrul proiectelor pe care le conduc, căutăm obiecte artificiale non-umane căutând flash-uri luminoase scurte pe cerul nopții. Sclipirile scurte apar, de obicei, atunci când o suprafață plană, foarte reflectorizantă – cum ar fi o oglindă sau o sticlă – reflectă lumina soarelui.
Cu toate acestea, ar putea fi, de asemenea, rezultatul unui obiect artificial care emite propria lumină internă.
Astfel de sclipiri luminoase scurte se repetă uneori și urmează o linie dreaptă pe măsură ce obiectul se rostogolește în spațiu în timpul orbitei sale în jurul Pământului. Acesta este motivul pentru care sateliții apar deseori în imagini sub forma unor flash-uri luminoase care se repetă.
Plăcile fotografice istorice realizate înainte de lansarea Sputnik 1 în 1957 au dezvăluit prezența a nouă surse de lumină (tranzitorii) care apar și dispar în decurs de o oră într-o imagine de mici dimensiuni, sfidând explicațiile astronomice.
În unele cazuri, sursele de lumină tranzitorii sunt chiar aliniate, la fel ca atunci când flash-uri scurte provin de la obiecte în mișcare.
Cea mai recentă descoperire de acest tip arată trei stele luminoase într-o imagine datată 19 iulie 1952 (întâmplător, în aceeași perioadă cu celebrele survoluri OZN din Washington). Cele trei stele nu au mai fost văzute niciodată.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !