Cea mai mare lună a lui Marte , Phobos , prezintă semne de ruptură care ar putea fi rezultatul forțelor gravitaționale extreme exercitate asupra ei de Planeta Roșie.
Cercetătorii au dezvăluit că șanțurile neobișnuite care căptușesc suprafața Phobos , despre care se credea anterior a fi cicatricile unui impact cu un asteroid antic, sunt de fapt canioane pline de praf care se lărgesc pe măsură ce Luna se întinde din cauza forțelor gravitaționale.
Phobos are un diametru de aproximativ 17 mile (27 de kilometri) și orbitează în jurul lui Marte la o distanță de 3.728 mile (6.000 km), completând o rotație completă în jurul Planetei Roșii de trei ori pe zi , potrivit NASA.
Pentru a face o comparație, Luna Pământului are aproximativ 2.159 mile (3.475 km) lățime, 238.855 mile (384.400 km) de planeta noastră și durează aproximativ 27 de zile pentru a finaliza o orbită.
Cu toate acestea, spre deosebire de Lună, orbita lui Phobos în jurul lui Marte nu este stabilă: satelitul este prins într-o spirală morții și cade încet spre suprafața marțiană cu o rată de 6 picioare (1,8 metri) la fiecare 100 de ani, potrivit NASA .
Dar cea mai neobișnuită trăsătură a lui Phobos este, fără îndoială, suprafața sa misterioasă în dungi:
Șanțuri paralele, sau dungi de suprafață, acoperă luna. Cea mai acceptată teorie sugerează că dungile s-au format atunci când un asteroid s-a prăbușit în Phobos în trecut, lăsând în urmă un crater lat de 6 mile (9,7 km), cunoscut sub numele de Stickney , pe flancul lunii.
Dar un nou studiu sugerează că brazdele ar putea fi de fapt rezultatul sfâșierii Lunii de gravitația intensă a lui Marte , pe măsură ce satelitul se apropie din ce în ce mai mult de suprafața planetei.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !