În cazul în care încă nu știați, există un loc în Turcia unde din pământ se ridică vapori ciudați, pe care vechii greco-romani îi foloseau în ritualurile lor către zeii din lumea subterană.
Locul în cauză, cunoscut și sub numele de „Poarta lui Pluto”, este o poartă străveche către lumea de dincolo, care este mortală și astăzi.
Poarta lui Pluto este un templu religios dedicat zeului Pluto. Acesta a fost redescoperit în 2013 în apropierea unui oraș numit Pamukkale, în sud-vestul Turciei, după ce arheologii italieni au urmărit calea unui izvor fierbinte.
Potrivit surselor istorice, se știe că această poartă spre iad se afla undeva în Hierapolis, fondată în 190 î.Hr. de Eumene al II-lea, regele Pergamului.
Orașul era un loc celebru ca centru de vindecare, deoarece medicii credeau că izvoarele calde care curgeau din adâncurile sale aveau proprietăți vindecătoare care puteau să îi vindece pe cei bolnavi și să îi amelioreze pe cei cu afecțiuni cronice. În cele din urmă, orașul a fost donat Republicii Romane după moartea ultimului rege Attalides din Pergam.
În ciuda faptului că Hierapolis avea să joace mai târziu un rol important în răspândirea creștinismului în primul secol d.Hr., templul lui Pluto a rămas un loc în care popoarele antice puteau comunica cu zeii ctonieni, zeii lumii subterane.
Templul a fost construit cu o ușă și o arenă înconjurătoare care ducea în peștera propriu-zisă. Vizitatorilor le era interzis să intre înăuntru, dar puteau să stea pe scaune ridicate și să-i privească pe preoți la lucru. În zori, acești agenți ai divinității duceau taurii în arenă spre poartă și priveau cum animalul se zbătea și murea rapid, în timp ce preoții rămâneau nevătămați.
Vizitatorii puteau chiar să ia parte la acest ritual macabru. Ei puteau cumpăra animale mici și păsări pe care le eliberau apoi în arenă. După ce intrau, animalele cedau în fața suflului de moarte al Hadeanului, lăsându-i pe spectatori confuzi și uimiți.
O relatare consemnată de Strabon, un celebru geograf, filozof și călător grec, care a declarat:
„Acest spațiu este umplut cu un abur atât de cețos și dens încât abia poți vedea pământul. Orice animal care trece înăuntru întâmpină o moarte instantanee. Am aruncat vrăbiuțele înăuntru și ele și-au dat imediat ultima suflare și au căzut”.
Totuși, aceste morți sunt provocate de gazele care însoțesc apele termale ce se scurg dintr-o fisură din interiorul peșterii.
În 2018, cercetătorii au examinat acest gaz, dioxidul de carbon vulcanic (CO2), și au descoperit că concentrația sa în atmosferă variază în funcție de cât de aproape ești de intrare. În interiorul arenei în care erau sacrificate animalele, nivelurile de CO2 puteau fi cuprinse între 4 și 53%.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News