Enceladus, una dintre cele 82 de luni ale lui Saturn, găzduiește un ocean lichid. Apă, aer cald, hidrogen. Potrivit oamenilor de știință, ingredientele care sunt așa-numitele bacterii metanogene, sunt toate acolo. Asta înseamnă că această lună misterioasă poate găzdui într-adevăr viața?
O întrebare pe care oamenii de știință o pun de ceva timp. Enceladus trebuia să fie o bucată inertă de gheață solidă blocată pe o orbită infinită în jurul lui Saturn. Însă, când sonda Cassini a vizitat cele două corpuri cerești din 2004 până în 2017, a descoperit o lună activă plină de apă, hidrogen și metan – trei substanțe care, în oceanele Pământului, merg mână în mână cu viața.
Dar Enceladus nu este Pământul, iar oamenii de știință nu-și pot explica cocktailul special de molecule pe care Luna Saturniană le aruncă în spațiu. Potrivit unor ipoteze, confirmate de un nou studiu publicat în Nature Astronomy, Enceladus ar putea găzdui bacterii metanogene „extraterestre”, adică microbi care devorează hidrogen și dioxid de carbon producând metan.
Primele dovezi că scoarța înghețată a lui Enceladus ascunde un ocean s-au descoperit în 2006, când Cassini a văzut gheizerele de apă care țâșneau în spațiu. Prin urmare, observațiile sondei Cassini au stabilit că luna lui Saturn, Enceladus, avea un ocean lichid intern. Analiza unui panou de material oceanic expulzat în spațiu sugerează că orificiile hidrotermale alcaline sunt prezente pe fundul mării Enceladus.
Pe Pământ, aceste orificii găzduiesc ecosisteme microbiene bogate în arhaea metanogenă. Aici folosim o abordare statistică bayesiană pentru a cuantifica probabilitatea ca metanogeneza (producția biotică de metan) să explice evacuarea hidrogenului molecular și a metanului din Enceladus, măsurate de instrumentele Cassini.
Vor fi nevoie de noi studii pentru a confirma acest lucru cu certitudine. O strategie ar fi examinarea tipului de metan expulzat. Dacă atomii de carbon proveneau inițial de la comete, îngropate timp de miliarde de ani în miezul lunar, ar putea avea greutăți diferite față de atomii de carbon consumați și expulzați de microbi.
Affholder și colaboratorii săi lucrează, de asemenea, la dezvoltarea unor analize similare pentru a calcula probabilitățile vieții extraterestre pe exoplanete, unde amestecurile atmosferice de oxigen, dioxid de carbon și alte gaze vor fi chiar mai complicate de interpretat decât moleculele din Enceladus.
Surse de referință: Nature Astronomy , NASA , Popsci
CITEȘTE ȘI
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net, Telegram, Google News și MeWe