O imagine a NuSTAR suprapusă peste o ilustrație a unui artist care prezintă o gaură neagră în creștere.
Această lucrare oferă prima dovadă observațională a existenței materialului în așa-numita „regiune de plonjare”, între marginea interioară a discului de acreție și orizontul de evenimente al găurii negre.
Utilizând date cu raze X de la sateliții NuSTAR și NICER ai NASA pentru a testa o predicție cheie a teoriei gravitaționale a lui Einstein, o echipă internațională de astrofizicieni a publicat prima dovadă observațională că o „regiune de plonjare” în jurul găurilor negre nu numai că există, dar exercită unele dintre cele mai puternice forțe gravitaționale identificate până acum în galaxie.
Spre deosebire de teoria lui Newton în materie de gravitație, teoria lui Einstein constată că particulele suficient de apropiate de o gaură neagră nu pot urma orbite circulare.
În schimb, acestea „plonjează” rapid spre gaura neagră cu o viteză apropiată de cea a luminii – ceea ce dă numele regiunii de plonjare. Acest studiu a folosit date cu raze X pentru a găsi dovezi ale materialului de plonjare și pentru a înțelege forțele generate de găurile negre.
„Aceasta este prima privire asupra modului în care plasma, desprinsă de la marginea exterioară a unei stele, suferă căderea finală într-o gaură neagră”, a declarat Dr. Andrew Mummery de la Universitatea Oxford, care a condus studiul.
„Ceea ce este cu adevărat interesant este faptul că există multe găuri negre în galaxie, iar noi avem acum o nouă tehnică puternică pentru a le folosi pentru a studia cele mai puternice câmpuri gravitaționale cunoscute.”
„Teoria lui Einstein prezice că acest plonjon final ar trebui să existe, dar aceasta este prima dată când am reușit să demonstrăm că se întâmplă”, a continuat Mummery.
„Gândiți-vă la ea ca la un râu care se transformă într-o cascadă – până acum, noi am privit râul. Aceasta este prima dată când vedem cascada”.
„Acest lucru reprezintă o nouă dezvoltare interesantă în studiul găurilor negre, permițându-ne să investigăm această zonă finală din jurul lor. Doar atunci vom putea înțelege pe deplin forța gravitațională”, a adăugat Mummery.
„Această plutire finală a plasmei are loc chiar la marginea unei găuri negre și arată materia care răspunde la gravitație în cea mai puternică formă posibilă.”
Astrofizicienii încearcă de ceva timp să înțeleagă ce se întâmplă în apropierea orizontului de evenimente al găurilor negre și fac acest lucru prin studierea discurilor de materie care orbitează în jurul acestora.
În regiunea finală a spațiu-timpului, cunoscută sub numele de regiunea de plonjare, este imposibil ca materialul să își oprească coborârea finală în gaura neagră, ceea ce face ca materialul să fie efectiv condamnat.
De mai multe decenii, astrofizicienii dezbat dacă așa-numita regiune de plonjare ar putea fi detectată. Echipa lui Mummery a petrecut ultimii doi ani dezvoltând modele pentru aceasta și, în studiul publicat recent în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, demonstrează prima detecție confirmată cu ajutorul NuSTAR.
Credit imagine: NASA/JPL-Caltech
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !