Pentru a explica diversitatea noastră genetică, unii oameni de știință au speculat că primul Homo sapiens s-a încrucișat cu o populație nedescoperită. Însă alte cercetări oferă o explicație diferită.
Istoria evolutivă a speciei noastre este complexă. Populațiile timpurii s-au deplasat, s-au extins și s-au încrucișat, uneori ramificându-se, alteori întrepătrunzându-se.
Deslușirea acestei încrengături a fost întotdeauna una dintre cele mai mari provocări pentru știință; cu toate acestea, în ultimele decenii, cercetătorii au stabilit modele care se bazează pe variația genetică detectabilă la oamenii moderni pentru a privi înapoi în timp.
Cu toate acestea, o problemă cu care s-au confruntat cercetătorii este că unele diferențe genetice par să fie incredibil de vechi, datând cu mult înainte de momentul în care se crede că strămoșii noștri comuni s-au ramificat pentru a forma populații diferite.
Referindu-se la descoperirea faptului că Homo sapiens s-a încrucișat cu neanderthalienii și denisovanii din Eurasia, unii oameni de știință au speculat că aceste variante genetice vechi ar putea fi explicate prin încrucișarea ocazională a primilor oameni din Africa cu o altă specie, de asemenea.
Însă nimeni nu a găsit dovezi fizice ale acestor hominini „fantomă”: nu există fosile ale acestora, cu atât mai puțin urme de ADN. Cu toate acestea, o cercetare publicată în Nature oferă o explicație alternativă.
Pe baza cunoștințelor noastre despre cât de repede se schimbă ADN-ul nostru de la o generație la alta, este posibil să estimăm aproximativ la ce moment din timp strămoșii comuni ai oamenilor cu diferite variante genetice încă prezentau caracteristici similare.
Modelele de evoluție genetică a speciei noastre au identificat până acum populațiile ancestrale ca fiind baza solidă a unui arbore genealogic care s-a ramificat ulterior în populații separate. Indivizii care aparțin aceleiași ramuri sunt astfel asemănători din punct de vedere genetic, fiind puțin probabil să se amestece din nou cu specimene aparținând unor ramuri diferite.
Cu toate acestea, supunând diferite scenarii la modelare, studiul speculează că este posibil ca baza arborelui nostru genealogic să nu fi fost atât de „uniformă” pe cât se credea anterior.
„Dacă presupunem, în modelarea computerizată, că populația inițială nu era compactă, ci avea ramuri care ocazional se separau și apoi fuzionau din nou, obținem o corespondență mult mai mare cu variația genetică întâlnită în populațiile umane moderne”, spune Aaron Ragsdale, genetician de populații la Universitatea din Wisconsin-Madison și autor principal al noului studiu.
Iar indiciile geologice ar putea ajuta la înțelegerea a ceea ce ar fi putut determina primele grupuri de Homo sapiens să se separe și să se reunească.
„În perioada examinată, între 1.000.000 și 100.000 de ani în urmă, știm că anumite schimbări climatice, cum ar fi ciclurile glaciare, ar fi putut determina populațiile să se extindă sau să se separe și să se mute în zone noi în anumite perioade și să se contracte sau să se unească în altele”, spune Brenna Henn, genetician coautor al studiului, de la Universitatea California din Davis.
Presupunând că au existat mai multe schimburi între strămoșii lui Homo sapiens decât se credea anterior, modelul reușește să explice „aceste diferențe foarte vechi pe care modelele anterioare nu le puteau explica fără a invoca fantome”, spune Ragsdale.
Un episod interesant care a reieșit din modelul din studiu a avut loc în urmă cu aproximativ 120.000 de ani, la sfârșitul perioadei glaciare care a determinat trecerea unor părți din Africa de la condiții reci și aride la un climat cald și umed. Este posibil ca creșterea nivelului mării în această perioadă să fi împins populațiile mai mult în interiorul continentului.
În urmă cu aproximativ 100.000 de ani, conform modelului, a avut loc o a doua fuziune între ramurile genealogice, rezultând strămoșii africanilor de est și de vest, dintre care unii descendenți au părăsit ulterior Africa pentru a popula alte continente.
„Acest lucru este în concordanță cu ideea paleoantropologiei moderne conform căreia diverse populații din Africa au contribuit la strămoșii grupului Homo sapiens care a părăsit ulterior Africa”, spune Henn, „și arată, de asemenea, că trebuie să fim cu adevărat mai specifici atunci când vorbim despre strămoșii africani: diversitatea care distinge aceste populații este incredibilă”.
Noul studiu susține ideea că „suntem o specie care are origini multiple în Africa, cu strămoși care provin din diferite populații, nu doar una singură”, spune paleoantropologul Eleanor Scerri de la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania, care nu a fost implicată în studiu.
Așa se întâmplă adesea în știință: pe măsură ce cunoștințele cresc, explicațiile și narațiunile simple dispar și fac loc unor complexități din ce în ce mai mari.
Rămâne de văzut dacă Homo sapiens se va dovedi suficient de inteligent pentru a desluși misterul originilor sale.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !