Războiul Mondial Zero și civilizația pierdută a oamenilor mării

Războiul Mondial Zero și civilizația pierdută a oamenilor mării

Războiul Mondial Zero și civilizația pierdută a oamenilor mării

Popoarele Mării au fost o presupusă confederație maritimă de grupuri despre care se știe că au atacat Egiptul antic înainte de prăbușirea epocii bronzului târziu.

Acest concept, formulat în secolul al XIX-lea, a devenit unul dintre cele mai faimoase capitole ale istoriei egiptene, legat de ceea ce Wilhelm Max Müller a descris drept „cele mai importante chestiuni ale etnografiei și ale istoriei primitive a națiunilor clasice”.

Originile diferitelor popoare ale mării sunt larg dezbătute, propunerile sugerând că acestea provin fie din vestul Anatoliei, fie din sudul Europei.

Deși inscripțiile arheologice nu fac referire în mod explicit la o migrație, se presupune că popoarele mării au navigat prin estul Mediteranei, invadând Anatolia, Siria, Canaan, Cipru și Egipt spre sfârșitul epocii bronzului.

Războiul troian, adesea romantizat de Homer, ar fi putut avea mai multe consecințe decât se credea.

Unii arheologi îl propun ca fiind unul dintre actele finale în ceea ce a fost supranumit în mod controversat „Războiul Mondial Zero” – un eveniment care ar fi precipitat prăbușirea civilizațiilor din estul Mediteranei din Epoca Bronzului în urmă cu aproximativ 3200 de ani.

Această scenă din peretele nordic al Medinet Habu este adesea folosită pentru a ilustra campania egipteană împotriva popoarelor mării, în ceea ce a ajuns să fie cunoscută drept Bătălia Deltei (c. 1175 î.Hr.),[1] în timpul domniei lui Ramses al III-lea.

O civilizație misterioasă și puternică, Luwians, ignorată de mulți arheologi, ar fi putut fi catalizatorul acestui război.

În al doilea mileniu î.Hr., civilizația a înflorit în întreaga Mediterană de Est. Noul Regat egiptean a coexistat cu hitiții din Anatolia centrală și micenienii din Grecia continentală, printre alții.

Cu toate acestea, în decurs de o singură generație, aceste civilizații s-au prăbușit. Motivele din spatele acestei prăbușiri bruște rămân contestate, teoriile variind de la schimbările climatice la cutremure și tulburări sociale.

Eberhard Zangger, director al Luwian Studies non-profit din Zurich, Elveția, susține că lipsește o piesă esențială din puzzle: o altă civilizație puternică din vestul Anatoliei a jucat un rol esențial în această prăbușire.

Această teorie, susținută de texte egiptene antice, descrie atacurile asupra Ciprului și Siriei ale misterioaselor „popoare ale mării”. Zangger concluzionează că acești enigmatici atacatori au fost, de fapt, vechii Luwians.

Conform teoriei lui Zangger, atacatorii au incendiat temple și clădiri, alungând clasa conducătoare și făcând ca civilizația hitită să dispară în uitare timp de trei mii de ani.

Regii micenieni, simțind oportunitatea, au construit o flotă masivă și au atacat orașele portuare din Asia Mică, distrugându-i în cele din urmă pe luwieni, care au rămas neprotejați datorită teritoriului lor extins. Forțele miceniene și luwiene s-au unit în cele din urmă înainte de celebrul asediu al Troiei.

Cu toate acestea, Luwians au rămas complet necunoscuți din punct de vedere arheologic. Aceștia nu apar pe nicio hartă politică a epocii bronzului din Marea Egee și practic niciun preistoric nu afirmă public că luwianii au deținut vreodată putere economică și politică.

Anterior, se credea că Luwians nu aveau „putere economică sau politică” și că erau prea dispersați printre regatele minore pentru a reprezenta o amenințare. De fapt, anterior se credea că teritoriul Luwian era locuit doar de „oamenii cailor” nomazi care nu aveau nicio putere politică.

Arheologii care studiază poporul Luwian observă că includerea Luwienilor în luptele din Epoca Bronzului este singurul model care se aliniază pe deplin cu rezultatele săpăturilor, documentația scrisă și tradițiile.

Deși nu toți arheologii sunt de acord că Luwians sunt misterioasele „popoare ale mării”, mulți susțin ideea că trebuie făcute mai multe cercetări în vestul Anatoliei, mult timp neglijat.

Christoph Bachhuber, profesor la Oxford, spune că este încântat să vadă cercetarea, deoarece va aduce mai multă atenție Anatoliei de Vest și va oferi potențial posibilitatea unei mai bune înțelegeri generale a zonei și a civilizațiilor antice care au trăit acolo.

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / TelegramGoogle News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !

În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.

Trimite articolul și prietenilor tăi !