Manuscrisul Voynich este o carte veche de aproximativ 500 de ani, plină de ilustrații criptice și scrisă într-un limbaj aparent ilizibil.
Cartea își ia numele de la Wilfrid Voynich, un vânzător de cărți antice care a cumpărat manuscrisul în 1912, iar semnificația a aproximativ 240 de pagini rămâne un mister până în prezent, în ciuda faptului că mulți susțin că i-au dezvăluit secretele.
Speculațiile despre originile cărții sunt vaste și variate, unii sugerând că este o farsă, că este un manual de alchimie sau chiar că a fost scrisă de un extraterestru blocat pe Pământ.
Până acum, niciuna dintre aceste afirmații nu a fost dovedită, dar încercările de a descifra limbajul ciudat al cărții continuă.
Deoarece scenariul nu pare să urmeze niciun model de limbaj existent, unii au sugerat că fiecare caracter este mai degrabă un simbol decât o literă. Limbajul potențial codificat sugerează teoria conform căreia conținutul cărții era menit să rămână secret.
O încercare de a decoda text folosind AI în 2018 a concluzionat că cuvintele erau probabil ebraice și că cuvintele erau litere: anagrame în care literele sunt în ordine alfabetică.
Cercetătorii nu au reușit să extragă vreun sens din propozițiile în mare parte fără sens, ci pur și simplu au identificat cuvinte individuale asociate cu imaginile de pe pagină.
O altă teorie este prezentată într-un studiu din 2019 care sugerează că documentul a fost scris de și pentru femei și că acest lucru explică eșecul încercărilor anterioare de a înțelege textul.
Autorul studiului, dr. Gerard Cheshire, susține că limba nu este codificată deloc, ci este scrisă în dialectul proto-romanic, din care multe limbi europene moderne au urmat.
Această concluzie, totuși, a fost criticată de alți savanți care au susținut că Cheshire împacă descoperirile sale cu teoria sa, sugerând proto-romanismul bazat pe definiția cuvintelor unice, mai degrabă decât a propozițiilor complete.
Cartea de dimensiune aproximativă A5 este legată în ceea ce a fost descris ca o versiune broșată renascentist, iar unii cred că coperta ei goală este o modalitate de a-și ascunde conținutul criptic.
Deși limbajul prezentat în carte nu a fost încă descifrat, multe ilustrații colorate par să împartă manuscrisul în șase secțiuni separate: botanică, astronomie și astrologie, biologie, cosmologie, produse farmaceutice și pagini întregi de text care sunt considerate rețete.
Secțiunea de botanică, cel mai mare „capitol” din carte, conține 113 desene detaliate ale unor specii de plante aparent de nerecunoscut, în timp ce paginile de astronomie și astrologie arată pozițiile planetelor și imagini care înfățișează diferitele semne ale zodiacului.
De asemenea, sunt reprezentate femei care fac baie în lichide multicolore care uneori par a fi împletite și legate prin țevi. Această secțiune biologică a cărții a condus în 2017 la concluzia scurtă că manuscrisul discuta despre sănătatea femeilor, dar această teorie a fost rapid dezmințită.
Istoria cărții începe undeva în Europa secolului al XV-lea. Se crede că a aparținut pentru prima dată împăratului Sfântului Roman Rudolf al II-lea al Germaniei în timpul domniei sale între 1576 și 1611. Potrivit unor rapoarte, manuscrisul a fost cumpărat de la John Dee pentru 600 de ducați.
Dee, un matematician și astronom, ar fi deținut manuscrisul ca parte a lucrărilor colectate ale filozofului englez Roger Bacon din secolul al XIII-lea.
Potrivit surselor, unii, inclusiv Rudolf al II-lea, credeau că cartea a fost scrisă de Bacon, dar datarea cu radiocarbon a infirmat această afirmație, plasând ediția cărții la aproximativ 300 de ani după moartea lui Bacon în 1292.
Apoi cartea, se pare, a fost predată de Rudolf al II-lea medicului personal al împăratului, Jacob Horcicki de Tepenech. Această sugestie a apărut atunci când cartea a fost studiată sub lumină ultravioletă; mesajul „Jacobi de Tepenetz” poate fi văzut pe pagina manuscrisului.
Cea mai misterioasă carte vreodată
Următorul schimb notabil a avut loc în 1666, când cu doar un an înainte de moartea sa, medicul boem Johannes Marcus Marcy din Kronland a dăruit cartea savantului iezuit german Athanasius Kircher.
La un colegiu iezuit de lângă Roma, Wilfrid Voynich a găsit cartea 246 de ani mai târziu. După moartea lui Voynich în 1930, manuscrisul a fost cumpărat de la moșia sa de către librarul Hans P. Kraus, care l-a donat Bibliotecii de cărți rare și manuscrise Beinecke de la Universitatea Yale în 1969.
De când a ajuns la Biblioteca Yale, manuscrisul a fost trimis la Biblioteca Folger Shakespeare o singură dată pentru expunere.
În timp ce cartea originală rămâne sub cheie, biblioteca are o copie reală tipărită expusă și deschisă publicului. În plus, versiunile tipărite ale manuscrisului sunt disponibile și online , astfel încât oricine poate încerca să descifreze semnificația lui misterioasă.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !