Există viață dincolo de Pământ? Întrebarea s-a dovedit a fi una dintre cele mai greu de răspuns în știință.
În ciuda întinderii aparent nelimitate a universului, ceea ce implică existența unui potențial de viață în abundență, distanțele mari dintre stele fac ca căutarea să se asemene cu localizarea unui ac în carul cu fân cosmic.
Căutarea de inteligență extraterestră (Seti) constituie o ramură a astronomiei dedicată găsirii vieții extraterestre prin căutarea de semnale neobișnuite, denumite technosemne.
Identificarea unei technosemne nu ar însemna doar existența vieții, ci ar indica în mod specific prezența unei vieți inteligente care utilizează o tehnologie avansată.
Acestea fiind spuse, 60 de ani de căutări nu au dat rezultate până acum. Dar acum, eu și colegii mei am început să investigăm o gamă de frecvențe neexplorată anterior.
Seti pornește de la ipoteza că civilizațiile extraterestre s-ar putea baza pe tehnologie într-un mod similar cu cel al oamenilor de pe Pământ, cum ar fi utilizarea telefoanelor mobile, a sateliților sau a radarelor.
Deoarece o parte semnificativă a acestei tehnologii generează semnale care pot fi detectate în mod proeminent în frecvențe radio, concentrarea asupra acestor lungimi de undă reprezintă un punct de plecare logic în căutarea unei potențiale inteligențe extraterestre.
Sondajele anterioare privind tehnosemnele au inclus doar banda de frecvențe radio de peste 600 MHz, lăsând practic neexplorate frecvențele mai joase.
Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că serviciile de comunicare de zi cu zi, cum ar fi controlul traficului aerian, transmisiunile de urgență din domeniul maritim și posturile de radio FM, emit toate acest tip de radiații de joasă frecvență pe Pământ.
Motivul pentru care nu a fost explorată este că telescoapele care operează la aceste frecvențe sunt destul de noi. Iar undele radio de frecvență mai joasă au mai puțină energie, ceea ce înseamnă că pot fi mai dificil de detectat.
Low Frequency Array (Lofar) este cel mai sensibil telescop de joasă frecvență din lume, care funcționează între 10-250 MHz. Este compus din 52 de radiotelescoape, iar altele sunt pe drum, răspândite în toată Europa. Aceste telescoape pot atinge o rezoluție ridicată atunci când sunt utilizate la unison.
Cu toate acestea, studiul nostru a utilizat doar două dintre aceste stații: una situată în Birr, Irlanda, și cealaltă în Onsala, Suedia. Am cercetat 44 de planete care orbitează în jurul altor stele decât Soarele nostru și care au fost identificate de către satelitul Nasa Transiting Exoplanet Survey. Pe parcursul a două veri, am scanat aceste planete la frecvențe cuprinse între 110 și 190 MHz cu cele două telescoape.
Inițial, acest lucru nu pare o cantitate mare de ținte, dar observarea la frecvențe joase se mândrește cu un avantaj major, având câmpuri mari de vizibilitate în comparație cu frații lor de frecvență mai mare. Acest lucru se datorează faptului că suprafața cerului acoperită scade odată cu frecvențele mai mari.
În cazul Lofar, am acoperit 5,27 grade pătrate de cer pentru fiecare orientare a telescoapelor noastre. Acest lucru a culminat cu 36.000 de ținte pentru fiecare punctare a teleobiectivului – sau mai mult de 1.600.000 de ținte în total, atunci când verificați ce alte stele se află în apropiere și includeți și planetele acestora.
Semnale de interferență
Căutarea de semnale tehnice din spațiu introduce o provocare semnificativă – aceleași semnale tehnice sunt omniprezente pe Pământ.
Acest lucru reprezintă un obstacol, deoarece telescoapele din aceste căutări se laudă cu niveluri de sensibilitate care pot detecta semnale, cum ar fi un apel telefonic, de la jumătatea sistemului solar.
În consecință, datele colectate sunt inundate de mii de semnale provenind de pe Pământ, ceea ce reprezintă o dificultate considerabilă în izolarea și identificarea semnalelor care ar putea fi de origine extraterestră. Necesitatea de a trece prin acest set de date extins și zgomotos adaugă un nivel de complexitate la căutare.
Am găsit o abordare inovatoare pentru atenuarea acestor interferențe de frecvență radio, numită metoda „respingerii coincidențelor”. Aceasta ia în considerare emisiile radio locale la fiecare dintre telescoapele noastre.
De exemplu, dacă eu folosesc telefonul din apropierea telescopului din Irlanda pentru a-mi suna șeful, același apel nu va apărea în datele din Suedia și invers (în principal pentru că telescopul nu este îndreptat în direcția noastră, ci spre o exoplanetă candidată).
Prin urmare, am decis să includem semnăturile în setul de date doar dacă acestea prezentau o prezență simultană la ambele stații, sugerând că provin din afara Pământului.
În acest fel, am redus la zero mii de semnale candidate. Acest lucru înseamnă că nu am găsit niciun semn de viață inteligentă cu ajutorul căutării noastre, dar suntem abia la început – și este posibil să existe un număr enorm de planete asemănătoare Pământului.
Știind că metoda de respingere a coincidențelor funcționează cu o rată de succes ridicată, ar putea fi cheia pentru a ne ajuta să descoperim viață pe una dintre aceste planete în viitor.
Există mai multe căi de urmat în ceea ce privește căutările de tehnosemnături la frecvențe joase. În prezent, se desfășoară un sondaj soră (Nenufar) care operează la 30-85 MHz.
Pe lângă aceasta, alte observații Lofar vor crește volumul sondajului de zece ori în cursul anului viitor. Datele colectate sunt, de asemenea, utilizate pentru investigarea obiectelor astronomice cunoscute sub numele de pulsari, explozii radio rapide, exoplanete radio și multe altele.
Din fericire, ne aflăm doar la începutul unei călătorii lungi. Nu am nicio îndoială că vor fi descoperite multe lucruri minunate. Și dacă suntem norocoși, am putea culege cea mai mare recompensă dintre toate: o companie în cosmos.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !