Dacă într-o seară senină puteți vedea pe cer constelațiile Ophiuchus și Hercules, știți că acolo se află în prezent celebra sondă Voyager 1.
Lansată în spațiu în 1977, aproape în același timp cu sora sa geamănă Voyager 2, ambele sonde au depășit limitele convenționale ale sistemului solar în urmă cu câțiva ani.
Sonda Voyager 1 a călătorit deja până la o distanță de 24 de miliarde de kilometri de Pământ, în timp ce, prin comparație, Pluto se află la aproximativ șase miliarde de kilometri.
Este cu adevărat uimitor să observăm că, în timp ce smartphone-urile noastre pot procesa până la zece miliarde de semnale pe secundă, tehnologia de la bordul sondei Voyager, veche de o jumătate de secol, procesează doar opt mii de semnale.
În ciuda acestui fapt, aceste sonde continuă să trimită date valoroase despre spațiul interstelar necunoscut cu instrumentele lor științifice încă funcționale.
Pe Voyager 1, doar patru din cele zece instrumente de cercetare inițiale au rămas operaționale, în timp ce pe Voyager 2, cinci sunt active.
Totuși, această dezactivare nu se datorează unor defecțiuni, ci mai degrabă necesității de a economisi energie, deoarece aceste instrumente au priorități mai mici. Energia de care au nevoie dispozitivele este generată de radioizotopii care folosesc plutoniu-238, care se degradează în mod natural în decursul anilor.
Din păcate, NASA prevede cu tristețe încetarea iminentă a contactului cu sondele Voyager, cel mai probabil până în 2025 sau 2026.
Cu toate acestea, agenția încearcă din răsputeri să amâne acest moment inevitabil. „Voyager 2 a trecut deja la un generator de rezervă în speranța de a-și prelungi misiunea. Voyager 1, în ciuda faptului că funcționează cu un dispozitiv mai puțin, reușește totuși să obțină suficientă energie de la sursa sa principală. Cu toate acestea, a surprins recent comunitatea științifică cu câteva mesaje neașteptate.
De exemplu, în 2022, sonda și-a pierdut brusc orientarea, iar NASA a petrecut mai multe luni studiind documente care datează de o jumătate de secol pentru a înțelege ce s-a întâmplat. Se crede că o anomalie în computerul de bord a fost cauzată de radiațiile cosmice. Deși situația a fost readusă la normal, recent a apărut o nouă problemă.
Adevărul este că Pământul primește date de la Voyager sub forma unor „pachete” care conțin informații atât de la instrumentele științifice, cât și de la sistemul de control al zborului. Cu toate acestea, în ultimul „pachet” transmis de Voyager 1, nu existau informații de la instrumentele științifice, ci doar o serie de cifre fără sens.
NASA raportează că, în principiu, motivul acestei defecțiuni ar putea fi clar: se pare că există o problemă specifică la computerul de la bord, care este responsabil de asamblarea datelor care urmează să fie transmise sistemului de telemetrie pentru a fi trimise pe Pământ.
Inginerii agenției lucrează pentru a găsi soluții la această situație actuală, dar complexitatea provine din faptul că trebuie să se ocupe de probleme la echipamente vechi, cu puțini specialiști care cunosc pe deplin detaliile de proiectare și funcționare ale Voyager.
Până la urmă, electronica a evoluat foarte mult, iar inginerii de astăzi operează cu cunoștințe complet diferite față de cele din momentul în care au fost proiectate aceste sonde. S-a încercat chiar și clasica „oprire și pornire” a computerului de bord, similară cu ceea ce facem noi cu calculatoarele noastre de acasă în caz de probleme.
Acest lucru i-a lăsat confuzi chiar și pe adepții teoriei conspirației: este vorba de o componentă defectă, vechiul computer prezintă probleme sau se întâmplă altceva? Nimeni nu pare să știe.
Când Voyager 1 a fost lansat, se credea că după zece ani va fi atins, iar după o sută de ani sau mai mult ar putea ajunge la cea mai apropiată stea, unde se presupunea că eventualele ființe extraterestre îl vor intercepta. Din acest motiv, a fost trimis un mesaj pe un disc de aur, deși șansele ca o civilizație extraterestră să găsească vreodată acest mesaj „zburător într-o sticlă” sunt minime.
Nu este exclus ca defecțiunea anormală a sondei să se fi datorat intervenției unei civilizații extraterestre, care ar fi putut reprograma computerul de bord pentru a trimite semnale în vederea stabilirii contactului cu noi.
Poate că instrumentele de comunicare ale extratereștrilor se bazează pe principii fizice complet diferite și, prin urmare, nu pot comunica cu noi în mod convențional. Este posibil ca, prin aceste semnale, ei să aibă doar intenția de a ne avertiza de sosirea lor, în speranța că, fiind o specie inteligentă, vom putea descifra cu ușurință mesajul lor.
Există, de asemenea, cei care speculează că Voyager 1 este prinsă într-un fel de „îmblânzire” a unui Pământ plat, poate puțin mai mare decât cred susținătorii teoriei Pământului plat, și că se află undeva în regiunea centurii Kuiper.
În cele din urmă, există și o teorie alternativă care sugerează că activitatea a început în spațiu. Chiar săptămâna trecută, telescopul spațial Hubble s-a defectat, iar la scurt timp după aceea, întâmplător, Voyager 1 a prezentat și el probleme. Dar recurența acestor defecțiuni este totuși destul de ciudată.
Desigur, toate aceste ipoteze sunt destul de improbabile și par desprinse dintr-un scenariu SF, dar nu putem exclude complet posibilitatea unor evenimente neobișnuite. Așadar, nu vă faceți griji dacă mâine s-ar întâmpla ca niște meduze interplanetare uriașe și verzui să plutească deasupra orașelor noastre.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.