Studiu: A ajutat pericolul pedepsei divine la dezvoltarea civilizației?

Pericolul pedepsei divine si civilizatia
Pericolul pedepsei divine si civilizatia

Un nou studiu experimental asupra popoarelor de diferite credințe religioase a arătat că cei care cred într-un Dumnezeu care este prezent în treburile umane, moralist și punitiv, sunt mai înclinați spre generozitate față de cei care aparțin propriei credințe, dar mai ales de frica pedepsei divine.

Rezultatul susține ipoteza că aceste credințe au fost un motor puternic pentru cooperarea și extinderea societăților umane.

Cercetarea publicată în „Nature” de Benjamin Grant Purzycki, de la Universitatea British Columbia din Vancouver, Canada pare să confirme cât de esențială este credința în toate formele ei pentru dezvoltarea umanității.

Dar oare chiar a ajutat pericolul pedepsei divine la dezvoltarea civilizației?

Cooperarea dintre indivizi și nașterea unor societăți umane foarte complexe încă de la originile agriculturii sunt teme foarte dezbătute între antropologi și psihologii evoluționiști.

În munca lor de pionierat de la începutul secolului al XIX-lea, antropologi precum Emile Durkheim și Bronislav Malinkowski au susținut că credința în supranatural este un impuls puternic pentru formarea unor societăți de subiecți cooperanți din punct de vedere material.

Din punct de vedere evolutiv, pe de altă parte, legătura dintre religie și cooperare ar trebui explicată prin prisma unei mai bune adaptări la mediu și a supraviețuirii grupului din care aparține cineva.

Pentru a oferi un sprijin provizoriu întrebării, Purzycki și colegii săi au intervievat 591 de persoane din opt comunități diferite din diferite regiuni ale lumii, inclusiv Brazilia, Mauritius, Republica Tyva, Siberia, Tanzania și insulele Pacificului de Sud, care aparțineau unor religii diferite , inclusiv creștinismul, hinduismul și budismul și care au respectat diferite tradiții locale, inclusiv animismul și cultul morților.

Subiecții au fost implicați într-o serie de jocuri economice pentru a-și evalua înclinația de a-i ajuta pe ceilalți în raport cu credințele religioase.

Analiza a relevat că, cu cât voluntarii au crezut mai mult într-un Dumnezeu care a participat la treburile umane, moraliste și punitive, cu atât mai multe au alocat resurse străinilor de propria credință religioasă.

Iahve
Testele au scos la iveală și un fapt deosebit de interesant: altruismul pare să fie determinat mai degrabă de teama de o pedeapsă supranaturală decât de credința într-o recompensă.

Studiul reprezintă cea mai puternică dovadă obținută până acum că credința în pedeapsa de către o entitate supranaturală a fost funcțională pentru dezvoltarea cooperării în societățile umane, așa cum subliniază Dominic Johnson de la Universitatea Oxford din Regatul Unit într-un comentariu de articol care a apărut în același număr în „Nature”.

Rezultatul se referă însă doar la o corelație statistică și, prin urmare, nu stabilește o relație cauză-efect între credință și cooperare: rezultatul ar putea fi rezultatul unui al treilea factor neconsiderat din care derivă ceilalți doi.

Mai mult, intrând în merite, nu este clar de ce credința duce la a fi generos, așa cum a reieșit din studiu, doar cu subiecții de aceeași religie, chiar îndepărtați, și nu cu indivizi mai apropiați, ci cu alte credințe. Toate aceste subiecte, potrivit lui Johnson, merită studii suplimentare aprofundate.

În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram /  Google News

Trimite articolul și prietenilor tăi !