Astronomii tocmai au descoperit două galaxii pitice candidate care orbitează în jurul galaxiei noastre.
Orientarea acestor entități sugerează că ar putea exista până la 500 de roiuri stelare similare în jurul Căii Lactee, ceea ce este mai mult decât dublu față de estimările anterioare.
Astronomii au descoperit o pereche necunoscută anterior de potențiale galaxii satelit care orbitează în jurul Căii Lactee. Locația acestor galaxii pitice sugerează că sute de alte mini-galaxii necunoscute s-ar putea ascunde în jurul nostru – ceea ce ar putea pune la încercare înțelegerea noastră a marginilor galaxiei.
O galaxie satelit este un grup de stele, fie într-o pată circulară, fie într-o formă asemănătoare unui halo, care orbitează în jurul Căii Lactee independent de restul galaxiei.
Cel mai mare satelit cunoscut al galaxiei noastre este Marele Nor Magellanic, care conține aproximativ 30 de miliarde de stele și poate fi văzut cu ochiul liber. Alți sateliți cunoscuți conțin doar câteva sute de mii sau câteva milioane de stele.
Un recensământ din 2020 al galaxiilor satelit cunoscute sugerează că oamenii de știință au găsit un maxim de aproximativ 60 de galaxii satelit care orbitează în jurul Căii Lactee.
Cu toate acestea, există unele incertitudini cu privire la numărul real de galaxii satelit, în mare parte pentru că oamenii de știință nu sunt de acord cu privire la cât de mari ar trebui să fie aceste grupuri de stele și cât de departe ar trebui să se afle de centrul galactic pentru a fi numărate ca sateliți adevărați, potrivit NASA.
Dar majoritatea astronomilor sunt de acord că ar trebui să existe mult mai multe galaxii satelit, necunoscute în prezent.
Pe baza înțelegerii noastre actuale a materiei întunecate – care nu reacționează cu lumina, dar interacționează gravitațional cu materia vizibilă și reprezintă aproximativ 27% din masa universului.
Cercetătorii au presupus mult timp că Calea Lactee ar trebui să aibă aproximativ 220 de galaxii satelit. Incapacitatea noastră de a repera mult mai multe dintre acestea este adesea denumită „problema sateliților lipsă”.
Într-un nou studiu, publicat pe 8 iunie în revista Publications of the Astronomical Society of Japan, cercetătorii au descoperit două noi potențiale galaxii satelit, Sextans II și Virgo III.
Sateliții sunt situați la aproximativ 411 000 și, respectiv, 492 000 de ani-lumină de Pământ și sunt probabil ambele galaxii pitice ultra-compacte (UCD) – colecții de stele vechi grupate strâns împreună, ceea ce le face mai strălucitoare decât alte galaxii satelit.
Cu toate acestea, descoperirile nu ajută la rezolvarea problemei sateliților dispăruți. În schimb, locația și orientarea acestor potențiali sateliți sugerează că există chiar mai multe galaxii satelit decât și-au dat seama inițial oamenii de știință. Acest lucru ridică o nouă problemă, pe care cercetătorii au numit-o „problema prea multor sateliți”.
Cercetătorii au descoperit UCD-urile cu ajutorul Hyper Suprime-Cam (HSC) atașat telescopului japonez Subaru de la Observatoarele Mauna Kea din Hawaii. Acest instrument și-a petrecut ultimii ani cercetând o regiune a spațiului cu diametrul de aproximativ 33 de ani-lumină.
Pe baza estimărilor de 220 de galaxii satelit postulate de problema sateliților dispăruți, o zonă de această dimensiune ar trebui să aibă în medie aproximativ patru galaxii satelit, a relatat recent Universe Today.
Cu toate acestea, cele mai recente descoperiri ridică la nouă numărul total de sateliți găsiți de HSC în această zonă. Dacă această concentrare de sateliți este constantă în jurul Căii Lactee, ar însemna că ar putea exista cel puțin 500 de galaxii satelit în jurul Căii Lactee, au scris cercetătorii într-o declarație.
În trecut, oamenii de știință au propus mai multe soluții la problema sateliților dispăruți, inclusiv că unele galaxii satelit se ascund în spatele unor sateliți mai mari și că altele sunt atât de difuze încât sunt aproape imposibil de detectat cu tehnologia actuală.
Cu toate acestea, este puțin probabil ca acești factori să poată explica o supraabundență de stele, lăsând oamenii de știință fără o modalitate reală de a explica noile rezultate.
„Următorul pas este să folosim un telescop mai puternic, care să capteze o vedere mai largă a cerului”, a declarat în comunicat coautorul studiului Masahi Chiba, astronom la Universitatea Tohoku din Japonia. Acest lucru ar trebui să ajute la clarificarea cât de comune sunt galaxiile satelit, a adăugat el.
Un astfel de telescop este viitorul Observator Vera C. Rubin – o instalație de ultimă generație echipată cu cea mai mare cameră digitală din lume, care ar trebui să intre în funcțiune în 2025, a spus Chiba. „Sper că vor fi descoperite multe galaxii satelit noi”.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.