New York se scufundă sub greutatea propriilor zgârie-nori. Un nou studiu care a modelat geologia de sub orașul Big Apple pe baza datelor din satelit a constatat că amprenta acestuia se prăbușește sub Pământ.
Din punct de vedere tehnic, acest lucru se numește subsidență, așezarea treptată sau scufundarea bruscă a suprafeței Pământului, care apare atunci când sedimentele moi se deplasează sau când sarcinile pe care le aduc pe sol îl împing și mai adânc. Cu toate acestea, există multe cauze, dar este de asemenea adevărat că greutatea orașelor în sine este rareori studiată.
Potrivit datelor studiului, New York-ul se scufundă cu o rată de 1-2 milimetri pe an, sub greutatea zgârie-norilor săi.
Deși milimetri pot părea mici pentru noi, există de fapt părți ale orașului care se scufundă mult mai repede, la fel de repede ca și ratele observate la care plăcile tectonice se refac atunci când ghețarii se topesc.
Această deformare ar putea însemna probleme serioase pentru orașul de joasă altitudine în care locuiesc peste 8 milioane de oameni, astfel încât descoperirile ar trebui să încurajeze eforturile suplimentare de a dezvolta strategii de atenuare a efectelor pentru a contracara riscul crescut de inundații și de creștere a nivelului mării.
După cum au explicat geologul Tom Parsons de la United States Geological Survey și colegii săi de la Universitatea din Rhode Island: „Scopul lucrării este de a crește gradul de conștientizare a faptului că orice clădiri înalte suplimentare construite în medii de coastă, râuri sau lacuri ar putea contribui la riscul de inundații viitoare”.
În acest nou studiu, publicat ulterior în Earth’s Future, Parsons și colegii săi au calculat masa cumulată a peste 1 milion de clădiri din New York, ceea ce echivalează cu un număr impresionant de 764.000.000 de kilograme. Apoi au împărțit orașul într-o grilă de pătrate de 100 pe 100 de metri și au convertit masa clădirilor în presiune descendentă, luând în considerare atracția gravitațională.
Estimările lor includ doar masa clădirilor și a conținutului acestora. Aceste noi calcule îmbunătățesc observațiile anterioare privind tasarea orașului, luând în considerare geologia complexă de suprafață de sub New York, care constă în depozite de nisip, nămol și argilă, precum și aflorimente de rocă.
Lucrând asupra comportamentului acestor substraturi, cercetătorii au arătat că solurile bogate în argilă și umpluturile artificiale sunt destul de predispuse la cedare. Solurile mai „elastice” își revin după construcție, în timp ce roca, prin construirea multor zgârie-nori, nu se mișcă la fel de mult.
Potrivit cercetătorilor, din păcate, urbanizarea crescută, inclusiv drenajul și pomparea apelor subterane, nu ar putea decât să sporească problema subsidenței din New York. Big Apple ar putea ajunge sub apă până în 2050, unele părți ale orașului scufundându-se cu aproape 11 centimetri pe an din cauza extragerii apelor subterane.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News