Tehnologia spațială în viața de zi cu zi. Știință ficțiune? Nu, chimie! Astronauții, cu tehnologiile lor de ultimă oră, ne fac să ne gândim mereu la viitorul îndepărtat.
Și totuși, tocmai din aceste inovații futuriste se nasc produse și procese care au devenit indispensabile în viața noastră de zi cu zi, atât de mult încât astăzi le considerăm chiar de la sine înțelese!
În realitate, este vorba de progrese care au necesitat ani de muncă și investiții uriașe, de foarte multe ori în domeniul chimic. Haideți să analizăm împreună câteva dintre ele.
Una dintre cele mai critice probleme pentru un astronaut se referă la un bun esențial: apa. Durata lungă a misiunilor, spațiul limitat al modulelor și greutatea limitată pe care rachetele o pot transporta la decolare impun sisteme de reciclare a apei și de păstrare a acesteia curată.
Filtrele de apă existau deja în anii 1960, dar niciunul nu era suficient de sofisticat pentru a rezista condițiilor extreme în care se aflau astronauții. Așa că NASA a inventat un nou sistem, care folosea oxidarea carbonului pentru a elimina contaminanții.
Acesta din urmă s-a dovedit a fi esențial în zonele în care apa este rară sau poluată și este folosit și astăzi, atât în uzinele industriale, cât și în case.
La polul opus, detectoarele de fum existau și ele de o jumătate de secol, dar erau nesigure, deoarece nu puteau distinge natura particulelor. Astfel, un simplu praf era suficient pentru a declanșa alarmele! O inexactitate inacceptabilă într-o misiune spațială!
Prin urmare, NASA a dezvoltat Brunswick Incipient Fire Detector, un detector capabil să distingă și să identifice particulele generate de combustie. Mai precis, mai fiabil și mai rapid, acesta putea detecta prezența unui incendiu chiar înainte de apariția fumului. Acesta este utilizat și astăzi în medii deosebit de periculoase, cum ar fi minele.
O altă caracteristică neplăcută a călătoriilor în spațiu este faptul că acestea sunt, de obicei, foarte lungi. Pentru a oferi o protecție mai mare împotriva șocurilor și vibrațiilor, îmbunătățind în același timp atât siguranța, cât și confortul astronauților, NASA a dezvoltat un material care a îmbunătățit amortizarea scaunelor.
Acesta din urmă a fost realizat din poliuretan, un polimer tratat cu substanțe chimice care îi conferă proprietăți vâscose remarcabile. În prezent, poliuretanul este un material utilizat în numeroase domenii, de la saltele la proteze, din lumea designului până în sectorul recreațional și este denumit în mod obișnuit „spumă cu memorie”.
Problema amortizării nu s-a limitat la scaune. Astronauții aveau nevoie, de asemenea, de încălțăminte ușoară și confortabilă pentru plimbările complexe pe Lună din cadrul misiunilor Apollo.
Folosind același sistem ca și în cazul căștilor spațiale, NASA a creat pantofi cu tălpi goale, care au fost apoi umplute cu materiale pentru a absorbi mai bine impactul cu solul. Această idee a dat naștere pantofilor cu absorbție de șocuri, care sunt utilizați pe scară largă de către sportivi în prezent.
Oricine poartă ochelari știe cât de enervante pot fi zgârieturile și, prin urmare, cât de utile sunt lentilele rezistente la zgârieturi. Din nou, aceasta este o invenție concepută pentru spațiu.
Vizierele căștilor astronauților nu sunt atât de ușor de reparat sau de înlocuit atunci când se află pe orbită și este esențial să fie întărite cât mai mult posibil. În acest scop, cercetătorii au pus la punct un strat de acoperire format dintr-o peliculă de carbon numită DLC (Diamond like carbon), care este aproape la fel de dură ca diamantul, dar mult mai puțin costisitoare.
Tot la capitolul lentile: un alt pericol serios pentru astronauți a fost expunerea la lumina soarelui în spațiu, care este mult mai incisivă decât pe Pământ. Pentru a-i proteja, cercetătorii au conceput lentile cu un sistem special de filtrare, care constă în adăugarea de oxid de zinc, capabil să absoarbă lumina ultravioletă.
Această invenție a stat la baza unor progrese considerabile în materie de sisteme de protecție și este încă utilizată într-o varietate de domenii, de la măștile de sudură industrială la simpli ochelari de soare.
În cele din urmă, cum putem uita stiloul astronautului? Absența gravitației făcea imposibilă scurgerea corectă a cernelii din stilourile normale, iar utilizarea creionului era periculoasă, deoarece fragmentele de grafit se puteau împrăștia și provoca daune grave.
Pentru a depăși această problemă, a fost dezvoltat un stilou care funcționa cu o cerneală solidă tixotropă, care se lichefia din cauza frecării cu bila realizată din carbură de tungsten. Acest stilou științifico-fantastic putea scrie în orice mediu, din orice unghi, iar zeci de ani mai târziu este încă produs și vândut cu același sistem.
Niciuna dintre aceste invenții nu ar fi fost posibilă fără chimie și fără inovația tehnologică a experimentelor spațiale:
Dacă astăzi putem să călătorim între stele sau să alergăm pe o pistă de curse, să stăm pe o rachetă sau pe o saltea, să bem un pahar de apă în spațiu sau pe Pământ, asta se datorează și chimiștilor – și chimiei!
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !