Evenimentele istorice au un mod de a atrage mituri dăunătoare și teorii ale conspirației, inclusiv marile realizări, cum ar fi aterizarea oamenilor pe Lună, precum și marile tragedii, cum ar fi asasinarea lui Martin Luther King, atacurile de la 11 septembrie 2001 și scufundarea Titanicului.
Târziu, în seara zilei de 14 aprilie 1912, vasul R.M.S. Titanic a lovit un iceberg și s-a scufundat în apele înghețate ale Atlanticului de Nord, ucigând 1.517 dintre cei 2.223 de pasageri și membri ai echipajului.
Pentru a da un sens unei tragedii atât de întâmplătoare, oamenii din ultimul secol au inventat teorii ale conspirației elaborate pentru a masca adevăratul motiv pentru care nava s-a scufundat.
Rolul bogăției în scufundarea Titanicului
Potrivit unei teorii, bancherul milionar J.P. Morgan a plănuit dezastrul Titanicului pentru a-i ucide pe milionarii rivali Jacob Astor, Isidor Straus și Benjamin Guggenheim, care au pierit cu toții când Titanicul s-a scufundat.
Teoria susține în continuare că Morgan a vrut să-i ucidă pentru că se opuneau creării Rezervei Federale, chiar dacă Astor și Guggenheim nu și-au exprimat niciodată public opinia în această privință, în timp ce Straus a susținut de fapt conceptul Rezervei Federale.
Versiuni alternative ale acestei teorii susțin că familia bancară Rothschild a fost cea care a aranjat moartea lui Astor, Straus și Guggenheim pe Titanic și, după cum notează The Washington Post, invocarea familiei Rothchild ca fiind conspiratori internaționali este „un tropar antisemit vechi de secole”, care i-a făcut „o țintă preferată a teoreticienilor conspirației încă de atunci”.
Un alt mit povestește că angajații catolici de la Harland and Wolff, compania din Belfast care a construit Titanicul, erau îngrijorați de faptul că numărul corpului navei, 3909 04, părea să spună „fără papă” atunci când era privit într-o oglindă.
Regretatul istoric al Titanicului, Walter Lord, a scris că a primit scrisori de la persoane din Irlanda care relatau această poveste „no pope” începând cu mijlocul anilor 1950, însă, așa cum a subliniat Burns în cartea sa din 1986, The Night Lives On, nu a existat un astfel de număr atașat Titanicului.
Numărul corpului navei pictat pe navă era 401, același cu numărul de șantier de la Harland and Wolff, iar numărul de la Board of Trade era 131.428.
Cu toate acestea, chiar dacă pe unul dintre numerele sale ar fi fost scris „fără papă”, nu existau muncitori catolici la Harland and Wolff pentru ca numărul inventat să îi deranjeze, deoarece compania îi alungase pe toți angajații catolici la sfârșitul anilor 1800, iar în secolul XX, Harland and Wolff avea reputația de a angaja numai muncitori protestanți.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News