Experții au efectuat o analiză amănunțită a unui fragment de metal dintr-o ”navă extraterestră” pentru a depista originea lui..
Potrivit IFLScience, fragmentul ar fi făcut parte dintr-un fenomen anomal neidentificat (UAP) care ar fi căzut pe Pământ la sfârșitul anilor 1940.
Acest fragment ciudat a ajuns în cele din urmă în posesia grupului de cercetare OZN, To The Stars. În 2019, un reprezentant al organizației a susținut că fragmentul conținea „materiale exotice OZN”. Unii teoreticieni ai conspirației au speculat chiar că acesta provine de la infamul sit de prăbușire OZN Roswell.
Recent, All-domain Anomaly Resolution Office (AARO), care investighează diverse UAP-uri, a solicitat Laboratorului Național Oak Ridge (ORNL) să analizeze o mostră din metalul misterios.
Rezultatele au fost publicate, aruncând o nouă lumină asupra compoziției fragmentului.
Analiza a arătat că materialul este în principal un aliaj de magneziu (Mg), cu zinc, bismut, plumb și urme de alte elemente.
Pasionații de OZN-uri sunt convinși de proprietățile neobișnuite ale fragmentului, sugerând că ar putea funcționa ca un ghid de undă terahertz – o idee despre care unii susțin că ar putea susține „capacitățile antigravitaționale” folosite de extratereștri.
Ghidurile de undă sunt obiecte metalice concepute pentru a transmite unde electromagnetice, precum cele utilizate în cuptoarele cu microunde pentru a direcționa undele în camera de încălzire. Teoreticienii conspirației cred că, dacă această tehnologie ar fi extinsă, ar putea acționa potențial ca un ghid de undă terahertz capabil să ridice obiecte.
Cu toate acestea, analiza ORNL a stabilit că proba era de origine terestră și nu îndeplinea criteriile teoretice pentru a funcționa ca un ghid de unde terahertz (THz).
Această concluzie s-a bazat pe compoziția elementară și structurală a materialului.
Pentru ca un ghid de undă să funcționeze, acesta ar trebui să fie format dintr-un singur strat de bismut pur intercalat între straturi de aliaj de magneziu.
În acest caz, configurația fragmentului era departe de a fi ideală – bismutul nu era suficient de pur și existau doar câteva straturi între cele de magneziu, ceea ce diminua considerabil potențialul fragmentului ca ghid de undă.
„Proprietățile fizice ale eșantionului sunt în concordanță cu materialele de origine terestră”, au concluzionat experții.
Dacă materialul ar fi fost de origine extraterestră, compoziția sa izotopică ar fi fost diferită de cea a elementelor terestre. Cu toate acestea, analiza a arătat că semnăturile izotopice ale magneziului și plumbului din fragment erau în întregime terestre.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !