Universul este o hologramă. Descoperiri uimitoare în domeniul fizicii ar putea răsturna complet convingerile noastre despre natura universului și despre viață, deschizând o serie de posibilități care nu au fost niciodată imaginate… până acum!
În 1982, o echipă de cercetători de la Universitatea din Paris, condusă de fizicianul Alain Aspect, a realizat ceea ce s-ar putea dovedi a fi cel mai important experiment al secolului XX.
De fapt, Aspect și echipa sa au descoperit că, supunând particulele subatomice, cum ar fi electronii, la anumite condiții, acestea sunt capabile să comunice instantaneu între ele, indiferent de distanța dintre ele, fie că este vorba de 10 metri sau de 10 miliarde de kilometri.
Este ca și cum fiecare particulă individuală ar ști exact ce fac celelalte. Acest fenomen poate fi explicat doar în două moduri: fie teoria lui Einstein, care exclude posibilitatea unei comunicări mai rapide decât lumina, este greșită, fie particulele subatomice sunt conectate în mod nelocalizat.
Majoritatea fizicienilor neagă posibilitatea existenței unor fenomene care depășesc viteza luminii, ipoteza cea mai larg acceptată este că experimentul lui Aspect este o dovadă că legătura dintre particulele subatomice este într-adevăr nelocală.
David Bohm, un cunoscut fizician de la Universitatea din Londra, care a decedat recent, a afirmat că descoperirile lui Aspect implică faptul că realitatea obiectivă nu există.
În ciuda solidității sale aparente, universul este de fapt o fantomă, o hologramă gigantică și frumos detaliată. Hologramele, partea și întregul într-o singură imagine
Pentru a înțelege de ce profesorul Bohm a făcut această afirmație uimitoare, trebuie să înțelegem mai întâi natura hologramei.
O hologramă este o fotografie tridimensională produsă cu ajutorul unui laser: pentru a crea o hologramă, obiectul care urmează să fie fotografiat este mai întâi scufundat în lumina unui fascicul laser, apoi un al doilea fascicul laser este ricoșat în lumina reflectată de primul, iar modelul rezultat din zona de interferență în care cele două fascicule se întâlnesc este imprimat pe filmul fotografic.
Când filmul este developat, este vizibilă doar o încâlceală de linii luminoase și întunecate, dar când este luminat de un alt fascicul laser, apare subiectul original. Tri-dimensionalitatea unor astfel de imagini nu este singura caracteristică interesantă a hologramelor.
De fapt, dacă holograma unui trandafir este tăiată în două și apoi iluminată de un laser, vom constata că fiecare jumătate conține încă întreaga imagine a trandafirului. Chiar dacă vom continua să împărțim cele două jumătăți, vom vedea că fiecare mic fragment de film va conține în continuare o versiune mai mică, dar intactă, a aceleiași imagini.
Spre deosebire de fotografiile normale, fiecare parte a unei holograme conține toate informațiile pe care le posedă holograma intactă. Această caracteristică a hologramelor ne oferă un mod cu totul nou de a înțelege conceptele de organizare și ordine.
În aproape toată perioada sa de existență, știința occidentală a funcționat cu preconcepția că cel mai bun mod de a înțelege un fenomen fizic, fie că este vorba de o broască sau de un atom, este acela de a-l diseca și de a-i studia diferitele părți. Hologramele ne învață că unele fenomene pot scăpa de această abordare.
Această intuiție i-a sugerat lui Bohm un mod diferit de a înțelege descoperirea profesorului Aspect. Niveluri diferite de conștientizare, realități diferite Bohm a devenit convins că motivul pentru care particulele subatomice rămân în contact indiferent de distanța dintre ele constă în faptul că separarea lor este o iluzie.
El a susținut că, la un nivel mai profund al realității, aceste particule nu sunt entități individuale, ci extensii ale aceluiași „organism” fundamental.
Pentru a-și explica teoria, Bohm a folosit următorul exemplu: imaginați-vă un acvariu în care se află un pește. Imaginați-vă, de asemenea, că acvariul nu este vizibil în mod direct, ci că îl vedem doar prin intermediul a două camere de televiziune, una poziționată frontal și cealaltă în lateralul acvariului.
În timp ce privim cele două monitoare de televiziune, am putea crede că peștii vizibili pe monitoare sunt două entități separate, poziția diferită a camerelor ne va oferi, de fapt, două imagini ușor diferite.
Dar, continuând să observăm cei doi pești, ne vom da seama în cele din urmă că există o anumită legătură între ei: când unul se întoarce, și celălalt se va întoarce; când unul se uită în față, celălalt se va uita în lateral. Dacă rămânem complet inconștienți de scopul real al experimentului, am putea ajunge să credem că cei doi pești comunică unul cu celălalt, instantaneu și misterios.
Potrivit lui Bohm, comportamentul particulelor subatomice indică în mod clar faptul că există un nivel de realitate de care nu suntem câtuși de puțin conștienți, o dimensiune dincolo de a noastră.
Dacă particulele subatomice ni se par separate, este pentru că nu putem vedea decât o parte din realitatea lor, ele nu sunt „părți” separate, ci fațete ale unei unități mai profunde, mai fundamentale, care este în cele din urmă la fel de holografică și indivizibilă ca și trandafirul nostru.
Și din moment ce totul în realitatea fizică este alcătuit din aceste „imagini”, rezultă că universul însuși este o proiecție, o hologramă.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !