Ușa artificială spre iad din Derweze, Turkmenistan

usa spre iad din Turkmenistan

Derweze (cunoscut și ca Darvaza) este un sat din Turkmenistan cu aproximativ 350 de locuitori, situat în mijlocul deșertului Karakum, la aproximativ 260 km nord de Ashgabat.

Locuitorii Darvaza sunt în majoritate Turkmeni din tribul Teke, păstrând un stil de viață semi-nomad. În 2004, satul a fost desființat în urma ordinului președintelui Turkmenistanului, Saparmurat Niyazov, deoarece „era o priveliște neplăcută pentru turiști”.

În urmă cu peste patru decenii, în deșertul din nordul Turkmenistanului s-a deschis un crater în flăcări, probabil ca urmare a unui accident de foraj.

În 1971, în deșertul Karakum, nu departe de satul Darvaza, geologii sovietici au început să foreze la locul unde au exploatat o cavernă plină cu gaze naturale. În timpul forajului s-a produs un accident, echipamentele și mijloacele de transport au căzut într-o mare gaură.

Cel mai mare dintre aceste cratere măsoară aproximativ 230 de picioare în diametru și 65 de picioare adâncime. Nimeni nu a fost rănit, dar din gaură ieșea gaz. Temându-se că gaura ar putea duce la eliberarea de gaze otrăvitoare, echipa a decis să o ardă.

S-a sperat că focul va consuma tot combustibilul în câteva zile, dar au trecut săptămâni, luni și ani, iar gaura arde și astăzi. În 2004, președintele Turkmenistanului, Gurbanguly Berdimukhamedov, a emis un ordin ca satul Darvaza să fie mutat într-un alt loc din motive de siguranță.

Nimeni nu știe cât timp va mai arde, dacă rezervele de gaz se vor epuiza sau dacă gaura va fi închisă în cele din urmă, deoarece gazul este o resursă valoroasă și nu arde degeaba pentru câteva decenii.

Cu toate acestea, acest foc de gaze naturale rămâne unul dintre cele mai enigmatice obiective turistice din Turkmenistan, atrăgând numeroși turiști în fiecare an.

Gazul natural este compus în cea mai mare parte din metan, care, deși nu este toxic, înlocuiește oxigenul, făcând dificilă respirația. Aceasta nu a fost o problemă atât de mare pentru oamenii de știință, cât pentru animalele care locuiesc în deșertul Karakum – la scurt timp după prăbușire, animalele care străbăteau zona au început să moară.

Metanul care se scurgea reprezenta, de asemenea, un pericol din cauza inflamabilității sale – trebuie să existe doar cinci procente de metan în aer pentru ca o explozie să poată avea loc. Prin urmare, oamenii de știință au decis să dea foc craterului, în speranța că tot gazul natural periculos va arde în câteva săptămâni.

Nu este atât de ciudat pe cât pare – în operațiunile de forare a petrolului și gazelor naturale, acest lucru se întâmplă tot timpul pentru gazele naturale care nu pot fi captate.

Spre deosebire de petrol, care poate fi stocat în rezervoare pe termen nelimitat după forare, gazele naturale trebuie prelucrate imediat – dacă există un exces de gaze naturale care nu poate fi transportat la o instalație de prelucrare, foratorii ard adesea gazele naturale pentru a scăpa de ele.

Este vorba despre un proces numit „arderea gazelor naturale”, care risipește în fiecare zi gaze naturale în valoare de aproape un milion de dolari numai în Dakota de Nord.

Un vizitator a mers un pas mai departe decât să stea pe margine. Exploratorul canadian George Kourounis a intrat efectiv în gaura iadului într-un costum reflectorizant la căldură. Descriind-o drept un „coliseu de foc”, Kourounis a descoperit bacterii care trăiesc într-un microsistem la baza craterului. Și acolo jos este un peisaj cu adevărat extraterestru.

Această explorare nebunească a fost susținută de National Geographic, în speranța că dovezile de viață în aceste condiții ar însemna că pe alte planete cu medii similare ar putea fi găsită viață.

Acest crater artificial de lavă topită și căldură brutală este unic în lume. Nimeni nu știe exact când va fi ars tot gazul metan și când se va închide pentru totdeauna ușa iadului.

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / TelegramGoogle News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !

În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.

Trimite articolul și prietenilor tăi !