Un lucru care nu lipsește OZN-urilor (orice ar fi ele) este varietatea de forme.
În ultimele decenii am văzut imagini cu obiecte zburătoare neidentificate de cele mai variate forme: triunghiuri mari, discuri, sfere, obiecte luminoase.
Dar printre cele mai curioase apariții din ultima vreme se numără obiectele ciudate în formă de cilindru alungit, atât de mult încât entuziaștii le numesc „OZN-uri în formă de trabuc”.
Cel mai curios lucru este că aceste obiecte misterioase au fost observate și raportate de numeroși piloți militari și de companii aeriene timp de câteva decenii. Despre ce este vorba? Să fie oare vorba de faptul că piloții cu mii de ore de zbor în spate au făcut o omisiune flagrantă?
Avem de-a face cu un fenomen natural pe care nu suntem încă capabili să îl înțelegem sau avem de-a face cu avioane care ar fi putut fi construite de o civilizație extraterestră în scopuri nespecificate?
Rapoartele piloților sunt toate asemănătoare: obiectul misterios este descris ca un fel de tub lung, de culoare negru metalic sau argintiu murdar, fără ferestre și, uneori, cu o lumină verzuie la un capăt. Sunt descrise ca fiind obiecte mari, capabile să zboare la altitudini foarte mari.
Estimările privind lungimea lor variază de la o sută de metri la mai mult de un kilometru. Conform observațiilor consemnate în rapoartele piloților, aceste obiecte sunt capabile să rămână în atmosferă ore întregi, apoi să accelereze rapid și să se îndepărteze până când sunt pierdute.
Ce sunt aceste obiecte? Să fie oare un fel de nave spațiale interstelare, asemănătoare cu portavioanele noastre? Sunt de pe o altă planetă sau sunt de origine terestră?
Misterul s-a adâncit odată cu descoperirea unor desene ale unor obiecte în formă de trabuc în unele documente secrete naziste de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Unii dintre oamenii de știință care lucrau la aceste desene au fost transferați la sfârșitul războiului în America, unde au fost angajați în cadrul proiectului „Paperclip”.
Unele teorii foarte fanteziste, și poate din acest motiv deosebit de sugestive, susțin că unii supraviețuitori ai celui de-al Treilea Reich au construit adăposturi în inima Pământului, o adevărată lume subterană accesibilă printr-un pasaj secret descoperit în cadrul unor expediții recente în Antarctica.
Potrivit acestor teorii, cele mai strălucite minți ale urmașilor naziștilor ar fi dezvoltat arme de o putere fără precedent cu ajutorul unor ființe din „alte dimensiuni” sau, în orice caz, de pe alte planete.
În 1938, a fost întreprinsă o expediție germană în Antarctica cu portavionul Schwabenland. 600.000 de kilometri pătrați de zonă fără gheață, cu lacuri și munți, au fost declarați teritoriu german, „Neuscwabenland”. Ulterior, flote întregi de submarine din seriile 21 și 2 s-au îndreptat acolo. Până în prezent, soarta a aproximativ o sută de submarine germane, care au dispărut în mod misterios în aer, este încă necunoscută!
Aici se crede că ar exista legendara Bază 211, cunoscută și sub numele de Noul Berlin (Neu Berlin în germană), numele de cod al bazei principale a unei presupuse și nedovedite instalații militare naziste, situată în subteranul Noii Suedii, în Antarctica, dar nu există nicio dovadă care să susțină existența reală a instalației.
Pe baza declarațiilor autorităților naziste, care și-au asumat adăposturi sigure pentru forțele lor militare în timpul războiului, se presupune că construcția orașelor subterane și a Bazei 211 a început în anii 1940, inclusiv datorită faptului că multe submarine germane ar fi fost trimise în zona Antarcticii.
Conform acestor teorii ale conspirației, scopul Operațiunii Highjump (misiunea de explorare și științifică a armatei americane în Antarctica condusă de contraamiralul Richard E. Byrd), ar fi fost, de asemenea, legat de presupusa căutare a ipoteticei ultime baze naziste din Antarctica.
De ce ar fi avut la dispoziție 4000 de soldați, o navă de război, un portavion și un sistem de aprovizionare funcțional dacă era vorba doar de o simplă expediție? I se dăduseră opt luni pentru exerciții, dar acestea au trebuit să se încheie după opt săptămâni, cu o pierdere mare de avioane care este ținută secretă și astăzi.
Mai târziu, amiralul Byrd a declarat presei: „Este o realitate amară să știm că, în cazul unui nou război, va trebui să ne confruntăm cu atacuri ale unor avioane capabile să zboare de la un pol la altul”. În plus, el a adăugat că acolo jos există o civilizație avansată care folosește o tehnologie excelentă împreună cu S.S.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !