Căutăm întotdeauna lumi în care este posibilă o formă de viață extraterestră, poate nu așa cum o înțelegem noi, ci cu anumite caracteristici specifice.
Ceva care poate fi începutul vieții și, de ce nu, o lume locuibilă și pentru noi pământenii.
Biosfera Pământului conține toate ingredientele cunoscute necesare vieții așa cum o cunoaștem noi. În general, acestea sunt: apă lichidă, cel puțin o sursă de energie și un inventar de elemente și molecule utile din punct de vedere biologic.
Dar descoperirea recentă a unei fosfine posibil biogene în norii lui Venus ne amintește că cel puțin unele dintre aceste ingrediente există și în alte părți ale sistemului solar. Deci, unde sunt celelalte locuri cele mai promițătoare pentru viața extraterestră?
Marte
Să începem cu cea mai explorată planetă vreodată: Marte. Marte este una dintre cele mai asemănătoare lumi ale Pământului din sistemul solar. O zi are 24,5 de ore, calote polare care se extind și se contractă cu anotimpurile și o gamă largă de caracteristici ale suprafeței care au fost sculptate de apă de-a lungul istoriei planetei.
Descoperirea unui lac sub capacul sudic polar și a metanului în atmosfera marțiană (care variază în funcție de anotimpuri și chiar de momentul zilei) fac din Marte un candidat foarte interesant pentru viața extraterestră.
Dar sursa reală a metanului pe Marte nu este încă cunoscută. Azi, Marte are o atmosferă foarte subțire, uscată, formată aproape în întregime din dioxid de carbon. Aceasta oferă puțină protecție împotriva radiațiilor solare și cosmice.
Dacă Marte a reușit să păstreze câteva rezerve de apă sub suprafața sa, nu este imposibil ca viața extraterestră să poată exista în continuare și cine știe, planeta roșie ar fi probabil locuibilă chiar și pentru noi tereștrii.
Europa (luna Jupiter)
Celelalte lumi în care viața extraterestră ar putea fi posibilă nu sunt planete, ci lunile mari care orbitează giganții sistemului solar. Cea mai mare lună a lui Jupiter și a întregului sistem solar este Ganimedes.
Dacă s-ar roti autonom în jurul Soarelui ar putea fi considerată o planetă, dar nu pare să aibă anumite cerințe pentru existența vieții extraterestre.
Europa, alături de Ganymede și Callisto, celelalte mari luni ale lui Jupiter, care a fost descoperită de Galileo Galilei în 1610. Este puțin mai mică decât luna Pământului și orbitează gigantul gazos la o distanță de aproximativ 670.000 km o dată la 3,5 zile.
Europa este în mod constant stoarsă și întinsă de câmpurile gravitaționale concurente ale celorlalte luni ale lui Jupiter și ale lui Galileo, un proces cunoscut sub numele de îndoire mareică.
Se crede că Europa este o lume activă din punct de vedere geologic, precum Pământul, deoarece îndoirea puternică a mareelor îi încălzește interiorul stâncos și metalic și o mențin parțial topită. Suprafața Europei este o întindere vastă de gheață de apă.
Mulți oameni de știință cred că sub suprafața înghețată se află un strat de apă lichidă, un ocean global care poate avea o adâncime de peste 100 km.
Enceladus (luna Saturn)
La fel ca Europa, Enceladus este o lună acoperită de gheață cu un ocean subteran de apă lichidă. Enceladus orbitează în jurul lui Saturn și a ajuns pentru prima dată în atenția oamenilor de știință ca o lume potențial locuibilă după descoperirea prin surprindere a unor gheizere imense lângă polul sud al lunii.
Aceste jeturi de apă scapă ies prin fisuri mari la suprafață și, având în vedere câmpul gravitațional slab al Enceladus, se pulverizează în spațiu. Sunt dovezi clare ale unui ocean subteran de apă lichidă.
Titan (luna Saturn)
Titan este cea mai mare lună a lui Saturn și singura Lună din sistemul solar cu o atmosferă substanțială. Conține o ceață densă portocalie de molecule organice complexe și un sistem meteorologic metanic în loc de apă, completat cu ploi sezoniere și dune de nisip create de vânt.
Atmosfera este alcătuită în principal din azot, un important element chimic utilizat în construcția proteinelor în toate formele de viață cunoscute.
Observațiile radar au relevat prezența râurilor și lacurilor de metan lichid și etan și, eventual, prezența criovulcanilor, care erup mai degrabă apă lichidă decât lavă. Acest lucru sugerează că Titan, la fel ca Europa și Enceladus, are o rezervă subterană de apă lichidă.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !