Viața bazată pe plasmă, este ipotetica viață bazată pe ceea ce se numește uneori „a patra stare a materiei”. Posibilitatea unei astfel de vieți non-corporale este o temă comună în science fiction.
Cu toate acestea, în septembrie 2003, fizicienii au reușit să creeze cheaguri de plasmă care pot crește, reproduce și comunica, ceea ce îndeplinește majoritatea cerințelor tradiționale pentru celulele biologice.
Fără material genetic în compoziția lor, ei nu pot fi numiți ființe vii, dar cercetătorii cred că aceste sfere curioase ar putea oferi o explicație radical nouă pentru modul în care a început viața.
Majoritatea biologilor cred că celulele vii au apărut ca urmare a unei evoluții complexe și îndelungate a substanțelor chimice, care a durat milioane de ani, pornind de la molecule simple prin aminoacizi, proteine primitive și, în final, formând o structură organizată.
Dar dacă Mircea Sandulovici și colegii săi de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din România au dreptate, atunci s-ar putea să fie necesară revizuirea teoriei.
Ei susțin că auto-organizarea asemănătoare celulelor poate avea loc în câteva microsecunde. Cercetătorii au studiat condițiile de mediu similare cu cele care existau pe Pământ înainte de zorii vieții, când planeta a fost cuprinsă de furtuni electrice care au determinat formarea plasmei în atmosferă.
Ei au introdus doi electrozi într-o cameră care conținea o plasmă de argon la temperatură scăzută, un gaz în care unii atomi sunt împărțiți în electroni și ioni încărcați.
Au aplicat electrozilor o tensiune înaltă, făcând ca un arc de energie să treacă prin golul dintre ei ca un fulger în miniatură.
Sandulovici spune că această scânteie electrică a provocat o concentrație mare de ioni și electroni pe electrodul încărcat pozitiv, care a format spontan sfere.
Fiecare sferă avea o limită formată din două straturi – un strat exterior de electroni încărcați negativ și un strat interior de ioni încărcați pozitiv. Între straturi se afla un nucleu interior de atomi de gaz.
Cantitatea de energie din scânteia inițială a determinat dimensiunea și durata de viață a acestora. Sandulovici a reușit să crească sfere de la câțiva micrometri până la trei centimetri în diametru. Un strat limită clar care delimitează și separă un obiect de mediul său este unul dintre cele patru criterii principale utilizate în mod obișnuit pentru a defini celulele vii.
Sandulovici a fost hotărât să afle dacă celulele lui îndeplinesc alte criterii: capacitatea de a se replica, transmite informații, metabolism și creștere.
El a descoperit că sferele s-ar putea replica, împărțindu-se în două părți. În condiții potrivite, au crescut în dimensiune, absorbind atomi neutri de argon și împărțindu-i în ioni și electroni pentru a-și reface straturile limită.
În cele din urmă, ar putea transmite informații prin emiterea de energie electromagnetică, determinând atomii din alte sfere să vibreze la o anumită frecvență.
Sferele nu sunt singurele sisteme auto-organizate care îndeplinesc toate aceste cerințe. Dar ele sunt primele „celule” gazoase. Sandulovici crede că acestea ar fi fost primele celule de pe Pământ, originare din furtunile electrice.
„Apariția unor astfel de sfere este probabil o condiție prealabilă pentru evoluția biochimică”, spune el.
Această cercetare ridică posibilitatea intrigantă ca viața în întregul univers să aibă o bază mult mai largă decât se recunoaște în mod obișnuit.
Dacă viața în plasmă poate apărea în mod natural, atunci locurile căutării sale pot fi straturile exterioare sau interioarele stelelor (Soarele), magnetosferele planetelor, regiunile cu temperaturi ridicate și chiar fulgerele cu bile.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News