Viața bazată pe plasmă este viața ipotetică bazată pe ceea ce se numește uneori „a patra stare a materiei”. Posibilitatea unei astfel de vieți non-corporale este o temă comună în science fiction.
Cu toate acestea, în septembrie 2003, fizicienii au reușit să creeze aglomerări de plasmă capabile să crească, să se înmulțească și să comunice, ceea ce îndeplinește majoritatea cerințelor tradiționale pentru celulele biologice.
Deoarece nu conțin material genetic, nu pot fi numite vii, dar cercetătorii cred că aceste sfere curioase ar putea oferi o explicație radicală nouă pentru modul în care a început viața.
Majoritatea biologilor cred că celulele vii au apărut ca urmare a unei evoluții complexe și îndelungate a substanțelor chimice, care a durat milioane de ani, pornind de la molecule simple prin aminoacizi, proteine primitive și, în final, formând o structură organizată.
Dar dacă Mircea Sandulovic și colegii săi de la Universitatea Cuza din România au dreptate, atunci teoria poate fi necesară revizuită. Ei susțin că auto-organizarea asemănătoare celulelor poate avea loc în câteva microsecunde. Cercetătorii au studiat condițiile de mediu similare cu cele care existau pe Pământ înainte de zorii vieții, când planeta a fost cuprinsă de furtuni electrice care au determinat formarea plasmei în atmosferă.
Ei au plasat doi electrozi într-o cameră care conținea o plasmă de argon la temperatură joasă, un gaz în care unii atomi se divid în electroni și ioni încărcați. Au aplicat electrozilor o tensiune înaltă, în urma căreia un arc de energie a strălucit prin golul dintre ei, ca un fulger în miniatură.
Sandulovich spune că această scânteie electrică a provocat o concentrație mare de ioni și electroni pe electrodul încărcat pozitiv, care a format spontan sfere.
Fiecare sferă avea o limită formată din două straturi – un strat exterior de electroni încărcați negativ și un strat interior de ioni încărcați pozitiv. În interiorul graniței era un nucleu interior de atomi de gaz.
Cantitatea de energie din scânteia inițială a determinat dimensiunea și durata de viață a acestora. Sandulovich a reușit să crească sfere de la câțiva micrometri până la trei centimetri în diametru. Un strat limită clar care delimitează și separă un obiect de mediul său este unul dintre cele patru criterii principale utilizate în mod obișnuit pentru a defini celulele vii.
Sandulovich a decis să afle dacă celulele lui îndeplinesc alte criterii: capacitatea de a se replica, transmite informații, metabolism și creștere.
El a descoperit că sferele s-ar putea replica, împărțindu-se în două părți. În condiții adecvate, au crescut și în dimensiune, absorbind atomi neutri de argon și împărțindu-i în ioni și electroni pentru a-și reface straturile limită.
În cele din urmă, ar putea transmite informații prin emiterea de energie electromagnetică, determinând atomii din alte sfere să vibreze la o anumită frecvență.
Sferele nu sunt singurele sisteme auto-organizate care îndeplinesc toate aceste cerințe. Dar ele sunt primele „celule” gazoase. Sandulovich crede chiar că acestea ar fi putut fi primele celule de pe Pământ, originare din furtunile electrice.
„Apariția unor astfel de sfere este probabil o condiție prealabilă pentru evoluția biochimică”, spune el.
Acest studiu ridică posibilitatea intrigantă ca viața în întregul univers să aibă o bază mult mai largă decât se crede în mod obișnuit.
Dacă viața într-o plasmă poate apărea în mod natural, atunci locurile căutării ei pot fi straturile exterioare sau interioarele stelelor (Soarele), magnetosferele planetelor, regiunile cu temperaturi ridicate și chiar fulgerele cu bile.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News