Igigi erau un grup de zeități din mitologia sumeriană. Potrivit mitului, ei erau zei mai tineri și i-au servit pe Annunaki, cel puțin până s-au răzvrătit, forțându-și stăpânii să creeze oameni.
Termenul semitic „Igigi” sau „Igigu” indică un grup de divinități din panteonul mesopotamian.
Așa cum semnificația „Annuna” rămâne dificil și controversat de interpretat, tot așa și cuvântul „Igigi” necesită un studiu suplimentar pentru a fi înțeles. Mai mult, nu este complet clar ce deosebește Annuna de Igigi.
Așa cum relatează pagina dedicată a Oracc ( Corpus cuneiform deschis bogat cu adnotări ), termenul apare în mitul lui Atrahasis, erou în versiunea babilonică a Epopeei lui Gigameș , poveste la baza Marelui Potop.
Textul datează din secolul al XVII-lea î.Hr. și este gravat pe un panou păstrat la British Museum din Londra. Descoperirea oferă câteva dovezi ale relației dintre Annunaki și Igigi.
Textul este format din trei tabele, fiecare dintre ele se dezvoltă pe opt coloane, patru pe față și patru pe spate, fiecare coloană fiind alcătuită din aproximativ 55 de rânduri.
Întreaga lucrare constă așadar dintr-un total de 1.245 de rânduri, dintre care doar câteva au ajuns la noi.
Poemul lui Atraḫasis se deschide cu condiția care a apărut după cosmogonie: zeul Raiului, Anu, s-a înălțat la cer; Ea (Enki), a coborât în Apsû, lumea subterană a apelor abisale, pe care se sprijină pământul; Enlil a luat pământul pentru sine, cu toate ființele vii de acolo.
În schimb, zeii Igigi au fost nevoiți să lucreze pe pământ, zona în care domnește zeul Enlil.
Igigii au sapat râuri, inclusiv Tigru și Eufrat, și canale. Munca grea a zeilor Igigi, făcută zi și noapte, durează 2.500 de ani.
Astfel, pornind de la rândul 39 din Tabelul I al Poeziei, acești zei încep să chinuiască, până când unul dintre ei îi îndeamnă să-și abandoneze munca și să se răzvrătească.
Igigii îl ascultă pe tovarășul lor și își aruncă uneltele în foc și mărșăluind împreună, se îndreaptă spre altarul lui Enlil :
„Când zeii erau oameni, au suferit trudă, cărau coșul de lucru; coșul de lucru al zeilor era prea mare, munca extrem de grea, truda enormă; marele Anunnaki, cei șapte, puseseră osteneală pe Igigi”.
Textul este parțial deteriorat, dar pare să indice că Igigii nu au mai vrut să se supună efortului, obligându-i pe Annunaki să găsească o soluție definitivă. Atunci, Annunakii au creat oamenii, care au trebuit să îndure munca zeilor.
Enlil plânge și contemplă să părăsească pământul și să urce la cer împreună cu Anu, redându-i puterile divine de pe pământ.
Anu răspunde că înțelege bine motivele Igigilor, efortul lor este prea mare, de aceea sugerează să creeze omul (Lullû), de aceea o cheamă pe zeița Mammu (Ea), zeița-mamă, să opereze această creație și comunică decizia Igigilor care s-au simțit ușurați.
Mammu se pregătește apoi pentru opera de creație, din acest motiv zeii Igigi decid să o indice pe Mammu drept „Doamna tuturor zeilor” (Bêlet-kala-ilî). Ea (sau Mammu) amestecă lutul, apoi îi cheamă pe Anunnaki și pe Igigi care aruncă aluatul peste el.
Omul se pregătește să „se nască” și i se va încredința sarcina care a aparținut anterior zeilor Igigi: munca grea pe pământ.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !