Biblia: relatarea celei mai mari invazii extraterestre pe Pământ

Biblia: relatarea celei mai mari invazii extraterestre pe Pământ. Există descoperiri și mărturii inexplicabile care îi înnebunesc și astăzi pe cercetătorii din întreaga lume și care sunt în total dezacord cu ceea ce ne spune știința oficială.

Cei care cercetează istoria civilizațiilor antice nu pot să nu remarce că strămoșii noștri nu erau deloc atât de primitivi pe cât ne imaginăm noi că erau.

Dimpotrivă, din anumite puncte de vedere, ei ar putea fi considerați mai evoluați decât suntem noi astăzi. Nu vorbim de situații oculte, ci de fapte care au fost întotdeauna sub ochii tuturor, cum ar fi, de exemplu, Marea Piramidă, construită urmând proporțiile milimetrice exacte ale Lunii și Pământului, sau cunoștințele medicale extrem de avansate prezente atât în India, cât și la mayași, unde aceștia foloseau sucuri de rădăcini pentru a vindeca fracturi în doar câteva zile.

Sau chiar unul dintre cele mai faimoase texte din lume, despre care nimeni nu vorbește: Vaimānika Śāstra, sau Știința Aeronauticii. Un text în care, observând diagramele extrem de precise, te întrebi cum au fost posibile asemenea cunoștințe.

Dar, pe de altă parte, cum rămâne cu disciplinele orientale, cum ar fi acupunctura, la care anestezia se făcea doar cu ajutorul acelor? Cum se face că aceste tehnici încep abia acum să fie, cu greu, validate și recunoscute?

Este posibil să crezi în teoria lui Homo sapiens care a „evoluat” doar uitându-se la stele? Dar dacă nu avea mijloace la dispoziție, cum ar fi putut să le măsoare și să le reproducă, prin, să zicem, piramide?

Cum este posibil, se întreabă cineva, ca în urmă cu doar câteva secole atât de mulți oameni să moară de pelagră mâncând aproape exclusiv făină de porumb, când mayașii și incașii, timp de mii de ani, au evitat problema prin fierberea porumbului într-un mediu extrem de bazic pentru a face disponibilă vitamina PP prezentă în cereale?

Cum se face că noi, oamenii civilizați moderni, nu am știut acest lucru? Când va fi omenirea modernă atât de umilă încât să nu mai creadă că știe totul și că poate, în schimb, să se inspire și din surse străvechi?

Pentru că „străvechi” nu înseamnă nicidecum „primitiv”, iar când vine vorba de ființa umană, cu atât mai puțin.

Există, în orice caz, un fir comun care ar putea răspunde la aceste întrebări și la alte întrebări la care știința oficială nu poate răspunde. Și, ca întotdeauna, răspunsul poate fi găsit în surse antice.

Zeii din India, Sumeria, China, Maya și toate celelalte civilizații antice sunt practic identici. Ei sunt „oamenii care au venit din stele”, „progenitorii noștri”, „oamenii care au venit din mare și care ne-au învățat matematica, astronomia și așa mai departe”, „zeii înalți, cu pielea și ochii palizi”.

Aceste detalii sunt comune tuturor, tuturor zeilor, tuturor popoarelor. Cine erau, așadar, acești zei? O invenție a tuturor civilizațiilor primitive? Și acest răspuns se găsește în multe artefacte antice, de exemplu în cele sumeriene, unde se spune că erau ființe căutătoare de aur de pe steaua imperituria, adică de pe Nibiru, o planetă care are o orbită gigantică ce durează nu mai puțin de 3.600 de ani tereștri.

Dar ceea ce face să zâmbească cel mai mult este faptul că toate acestea au fost scrise de milenii și au fost întotdeauna la îndemână, într-una dintre cele mai sacre cărți din lume: Biblia.

Din nefericire, există erori de traducere (intenționate sau nu, nu ne stă în putință să spunem), dar, din fericire, există și cercetători foarte buni în rândul omenirii, care au retradus direct din sursele originale pentru a înțelege cu adevărat sensul Bibliei.

Unul dintre aceștia este Mauro Biglino, care în cartea sa „Dumnezeul extraterestru al Bibliei” (Uno Editori) explică foarte exact ceea ce, în opinia sa, este cu adevărat acest vechi text sacru: relatarea reală a celei mai mari invazii extraterestre din istoria omenirii. Pentru a înțelege mai multe despre Biblia văzută astfel, ne-am adresat direct autorului.

Textele ebraice par să imite perfect scrierile sumeriene antice, însă datele lor sunt extrem de diferite – de când datează ele mai exact?

Datele diferitelor cărți ale Vechiului Testament sunt diverse și extrem de controversate; pe scurt, putem spune că cele mai vechi papirusuri datează din jurul anului 150 î.Hr. Cu toate acestea, cea mai mare parte a Vechiului Testament a fost compusă după exilul babilonian.

Bibliile pe care le avem acasă sunt redactate pe baza Codexului Leningrad, codexul universal acceptat, cu împărțirea și vocalizarea cuvintelor, realizat de masoreți între secolele al VI-lea și al XI-lea d.Hr. Scriptura existentă datează din anul 1008: acest text constituie punctul de referință pentru Bibliile oficiale.

Yahweh biblic, ce zeu era el, în comparație cu relatările sumeriene? Și cum rămâne cu șarpele ispititor? Cine pare să fie el, judecând după povestiri?

Nu sunt în măsură să fac paralele documentate; există multe ipoteze, iar relatările biblice sugerează un Elohim destul de tânăr, sau cât de cât

O ipoteză îl identifică cu ISHKUR, fiul lui ENIL, fiul lui Anunnaki. O alta îl identifică cu Baal… dar sunt perfect conștient că acestea sunt doar ipoteze. Șarpele care își are bârlogul sub pământ ar indica simbolic studii care merg în profunzime, iar reprezentarea sa împletită reproduce clar dubla elice a ADN-ului.

Șarpele ispititor ar aminti astfel probabil de KASHDEIAN, grupul Anunnaki (corespondenții sumerieni ai biblicului Elohìm) care se ocupa de chestiuni biomedicale, conform studiilor unui sumerian de la Christ College, Cambridge.

S-ar putea crede că ar fi vorba de același grup care a produs Adàm prin inginerie genetică și a făcut fertile perechile (sau cele două grupuri de bărbați de sex feminin) din Eden: aceasta ar fi de fapt realitatea probabilă a așa-numitului „păcat originar” care a constat în dobândirea capacității de a se reproduce în mod autonom și împotriva sfatului contrar al „conducătorilor”. Spre deosebire de comandantul GAN-EDEN – expresie ebraică ce semnifică o grădină închisă și protejată situată în Eden – liderul grupului de oameni de știință Anunnaki/Elohìm ar fi acordat de fapt fertilitatea cuplului (sau celor două grupuri), dându-le capacitatea de a se reproduce.

Acesta este un subiect foarte complex, căruia, nu întâmplător, i-am consacrat un întreg capitol în cartea ZEUL ALIAN al Bibliei.

În opinia dumneavoastră, de ce există o Biblie în care se vorbește explicit despre Enki ca fiind rău (făcându-l șarpele ispititor – nacàsh) și Enlil ca fiind bun (făcându-l chiar Dumnezeu, Yahweh)?

Preiau răspunsul anterior pentru a spune că tocmai ENKI este responsabil de formarea lui Adam și deci și de intervenția sa pentru a face cuplul fertil, împotriva dorinței fratelui său mai puternic ENLIL. După părerea mea, Yahweh nu poate fi identificat cu ENLIL și nici măcar cu ENKI, deoarece figura sa pare decisiv mai puțin importantă decât cea a celor doi frați care își împărțeau comanda.

Așa cum am menționat deja, Yahweh era cu siguranță de rang inferior și capitolul 32 din Deuteronom ne spune tocmai că a avut ca „moștenire” un popor care rătăcea disperat prin deșert. Față de această alocare de foarte mică importanță, știm că mulți dintre „colegii” săi au condus în schimb popoare importante, precum egiptenii, asirienii, babilonienii, hitiții și așa mai departe.

Practic, el a trebuit să-și construiască un popor și să caute un teritoriu care să fie cel puțin locuibil: această necesitate a determinat și, prin urmare, explică comportamentul său, care se dovedește a fi violent, crud, lipsit nu doar de iubire, ci și de simpla corectitudine.

Biblia prezintă apoi evenimentele istorice în lumina viziunii monoteiste introduse de masoreți: în această viziune, sumerianul ENLIL sfârșește prin a fi, aparent, zeul suprem (identificat cu Yaywèh) care decide pentru binele creaturilor care, în schimb, nu se supun, tentate de omologul său, șarpele ENKI.

Ceea ce în Biblia oficială este tradus prin „gloria lui Dumnezeu”, în textele ebraice vechi se folosește de fapt termenul kewod, ne puteți spune ce înseamnă mai exact acest cuvânt? Și ce legătură are cu gloria lui Dumnezeu?

De asemenea, în Biblie, uriașii sau fiii lui Anak sunt adesea menționați.

Au existat cu adevărat ființe gigantice? Și dacă da, după părerea dumneavoastră, erau ei Anunnaki/Elhoìm sau un neam cu o anumită „mutație” genetică?

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / TelegramGoogle News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !

Citește și....

De același autor