Cine L-a ucis pe Yahweh, „Zeul” bibliei?

yahweh zeul razboiului

În căutarea adevărului: Gilgamesh, Yahweh și povestea ascunsă
Într-o reinterpretare îndrăzneață a epopeii antice a lui Gilgamesh, se descoperă un detaliu care ar putea transforma radical înțelegerea noastră despre interacțiunile dintre mit și istorie.

Bazându-se pe descoperirea arheologică a Troiei, care a confirmat elemente din Iliada relegate anterior în domeniul mitului, reconsiderăm Epopeea lui Gilgamesh nu doar ca pe o operă literară, ci și ca pe o potențială relatare a unor evenimente istorice reale.

Gilgamesh și Enkidu: dușmani, frați, prieteni, iubiți?
Figura lui Gilgamesh, văzut în mod tradițional ca regele semidivin al Urukului în căutarea nemuririi, este relocată într-un context istoric mai tangibil.

Lupta sa împotriva lui Humbaba, gardianul supranatural al Grădinilor de Cedru, este interpretată nu ca o simplă aventură mitologică, ci ca o metaforă pentru conflictele reale pentru putere și controlul unor locuri sacre sau de importanță strategică.

Această reinterpretare îl plasează pe Gilgamesh nu doar ca erou epic, ci și ca lider istoric ale cărui fapte au marcat istoria antică.

Grădinile de cedru, adesea considerate un element pur fantastic, ar fi putut fi un loc real, un centru de mare importanță religioasă sau politică.

Epopeea lui Gilgamesh – 5 mituri și legende sumeriene esențiale

Înfrângerea lui Humbaba de către Gilgamesh simbolizează astfel cucerirea acestui loc sacru, un eveniment care poate avea paralele istorice în ceea ce privește cucerirea unor situri religioase sau culturale importante în antichitate.

O întâlnire divină?

Teoria merge mai departe, sugerând că, după ce l-a învins pe Humbaba, Gilgamesh ar fi întâlnit o entitate divină, comparabilă cu Yahweh, Dumnezeul tradiției biblice, care locuia în inima Grădinilor.

Această ipoteză îndrăzneață implică faptul că figuri istorice precum Gilgamesh ar fi putut interacționa cu entități considerate divine sau le-ar fi provocat, estompând granițele dintre real și mitologic.

Propunerea lui Rossetto invită la o reflecție profundă asupra surselor istorice și mitologice, îndemnând cercetătorii să cerceteze în continuare legăturile dintre narațiunile epice și evenimentele istorice.

Potențiala istoricitate a unor personaje precum Gilgamesh și interacțiunea lor cu entități divine deschide noi perspective asupra înțelegerii credințelor religioase și a structurilor de putere în antichitate.

Istoria lui Gilgamesh: Epopeea lui Gilgamesh
Prin fuziunea dintre analiza istorică și interpretarea literară, oferă o viziune revoluționară asupra trecutului, în care poveștile lui Gilgamesh și alte mituri antice sunt văzute nu doar ca produse ale imaginației umane, ci și ca ecouri ale unor adevăruri istorice.

Această abordare nu numai că ne îmbogățește înțelegerea istoriei antice, dar ne provoacă și percepția noastră asupra narațiunilor mitologice, sugerând că acestea pot ascunde adevăruri istorice care așteaptă să fie descoperite.

Descoperirea arheologică a Troiei este un exemplu emblematic al modului în care o lectură atentă și literală a textelor antice, cum ar fi Iliada lui Homer, poate duce la descoperiri istorice semnificative. Acest caz demonstrează că poveștile considerate în mod tradițional mituri pot ascunde adevăruri istorice fiabile, care așteaptă să fie dezvăluite și confirmate prin cercetare arheologică.

Epopeea lui Gilgamesh: Căutarea nemuririi

Extinzând această perspectivă la narațiunea Atlantidei, așa cum este descrisă de Platon în „Scrisoarea către Cirtia”, Rossetto ne invită să luăm în considerare în mod literal indicațiile geografice furnizate de filosof. Analizând poziția „Stâlpilor lui Hercule” (identificați cu Strâmtoarea Gibraltar) în timpul lui Platon, sunt dezvăluite paralele surprinzătoare cu Sardinia.

Această insulă, poziționată imediat după coloanele din vestul Mediteranei, ar putea reflecta în mod semnificativ descrierea Atlantidei, sugerând că mitul s-ar putea baza pe baze istorice concrete.

Revenind la Gilgamesh, se evidențiază modul în care figura istorică a eroului sumerian întruchipează apogeul ambiției umane. Aventura sa în Grădinile Edenului nu este interpretată doar ca o metaforă pentru căutarea nemuririi, ci ar putea reflecta o expediție autentică într-un loc cu semnificație istorică și religioasă.

Această „realitate probabilă” a lui Gilgamesh ca explorator de locuri sacre subliniază importanța citirii textelor antice ca relatări fidele ale călătoriilor, descoperirilor și cuceririlor umane.

Acest lucru îmbogățește cunoașterea istorică și deschide noi perspective de cercetare, în care mitul și istoria se întrepătrund într-un dialog continuu între trecut și prezent.

Lectura literală a lui Rossetto a textelor antice, de la Gilgamesh la Biblie și la povestirile lui Platon despre Atlantida, ne invită să explorăm cu alți ochi profunzimile istoriei noastre.

Această abordare poate dezvălui că poveștile considerate cândva mituri sau legende dețin de fapt cheile pentru a înțelege complexitatea și bogăția trecutului nostru.

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / TelegramGoogle News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !

Related Post