Atunci când vorbim despre suflet, ne aflăm pe tărâmul metafizicii sau al fizicii?
Înainte de apariția „fizicii cuantice”, tot ceea ce depășea limitele vizibilului făcea obiectul cercetărilor metafizicii, acea disciplină care investighează lucrurile „dincolo” de fizică.
Astăzi, însă, în urma descoperirii bizarei lumi cuantice, ceea ce nu este vizibil și nu poate fi determinat a devenit subiect al fizicii.
Mai recent, unii cercetători au început să încadreze în mod pionieristic aspecte precum conștiința umană, nemurirea sufletului și viața după moarte ca obiecte de studiu în cadrul fizicii teoretice.
Printre aceștia se numără Henry P. Stapp, un fizician teoretician de la Universitatea din California-Berkeley care a lucrat cu unii dintre părinții fondatori ai mecanicii cuantice, consideră că a avea credință în suflet nu este împotriva științei.
Prin cuvântul „suflet”, omul de știință se referă la o dimensiune a persoanei umane independentă de creier sau de restul corpului, care poate supraviețui morții.
„Îndoielile puternice cu privire la supraviețuirea personalității dincolo de moarte, bazate doar pe credința că este incompatibilă cu legile fizicii, sunt nefondate”, scrie Stapp în articolul „Compatibilitatea teoriei fizice contemporane cu supraviețuirea personalității”.
Stapp este coautor al „Interpretării de la Copenhaga a mecanicii cuantice”, interpretarea mecanicii cuantice cea mai larg acceptată în rândul cercetătorilor. El s-a inspirat în mod fundamental de lucrările efectuate în capitala daneză de Niels Bohr și Werner Karl Heisenberg în jurul anului 1927, primind o formulare mai bine definită începând cu anii 1950.
Stapp explică faptul că fondatorii teoriei cuantice i-au forțat în esență pe oamenii de știință să împartă lumea în două părți: deasupra tăieturii, există matematica clasică cu ajutorul căreia pot fi descrise procesele fizice observate empiric; sub tăietură, există matematica cuantică, care descrie un domeniu complet în afara determinismului fizic.
„În general, se înțelege că starea evoluată a sistemului de sub tăietură nu poate fi egalată de nicio descriere clasică a proprietăților vizibile pentru observator”, scrie Stapp. Așadar, cum observă oamenii de știință invizibilul? Ei aleg anumite proprietăți particulare ale sistemului cuantic, dezvoltând un model pentru a vedea efectele sale asupra proceselor fizice „deasupra tăieturii”.
Cheia este alegerea experimentatorului. Problema este că, atunci când se lucrează cu un sistem cuantic, s-a demonstrat că alegerea observatorului influențează modelul, cu efecte vizibile în sistemul de deasupra tăieturii.
Stapp citează analogia gândită de Bohr pentru a explica curioasa interacțiune dintre omul de știință și rezultatele experimentului său:
„Este ca un orb cu un băț: atunci când bățul este ținut slab, granița dintre persoană și lume corespunde spațiului dintre mână și băț; dar dacă bățul este ținut ferm, acesta devine parte a subiectului: persoana simte că se poate extinde până la vârful bățului”.
Astfel, lumea fizică și lumea mentală sunt conectate în mod dinamic. Explicația cuantică a modului în care mintea și creierul pot fi separate, dar conectate prin legile fizicii, ‘este o revelație binevenită’, scrie Stapp.
Ea rezolvă o problemă care a afectat știința și filozofia timp de secole, știința considerând că este necesar să echivaleze mintea cu creierul, iar filozofia-teologia luând asupra sa sarcina de a considera mintea ca fiind ceva independent de creier.
Teoria fizică clasică nu poate decât să eludeze problema, iar fizicienii clasici nu pot decât să se străduiască să eticheteze această perspectivă ca fiind un produs al confuziei umane. Știința, continuă Stapp, ar trebui, în schimb, să recunoască efectele conștiinței ca fiind o problemă fizică.
Mai mult, o astfel de perspectivă, potrivit lui Stapp, este indispensabilă pentru a păstra moralitatea umană, explicându-le oamenilor că sunt mai mult decât niște mașini făcute din carne și sânge.
„Există acum o opinie științifică larg răspândită în rândul oamenilor, conform căreia fiecare ființă umană este în esență in robot mecanic, o opinie care posibil să aibă un impact semnificativ și coroziv asupra structurii morale a societății”
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News