O poveste indică faptul că Grădinile Suspendate se ridicau la sute de metri în aer, dar explorările arheologice indică o înălțime mai modestă, dar totuși impresionantă.
Orașul antic Babilon, în timpul regelui Nabucodonosor al II-lea, trebuie să fi fost o minune pentru ochii călătorilor.
„În afară de mărimea sa”, scria istoricul Herodot în anul 450 î.Hr. „Babilonul întrece în splendoare orice oraș din lumea cunoscută”.
Herodot a afirmat că zidurile exterioare aveau o lungime de 56 de mile, o grosime de 80 de metri și o înălțime de 320 de metri. Suficient de largi, potrivit lui, pentru ca un car cu patru cai să le poată ocoli. Zidurile interioare „nu erau la fel de groase ca cele de dinafară, dar nu mai puțin puternice”.
În interiorul zidurilor se aflau fortărețe și temple care conțineau statui uriașe din aur masiv. Deasupra orașului se afla faimosul Turn Babel, un templu al zeului Marduk care părea să ajungă până la ceruri.
Deși examinările arheologice au contestat unele dintre afirmațiile lui Herodot (se pare că zidurile exterioare aveau o lungime de doar 16 km și nu erau atât de înalte), relatarea sa ne dă o idee despre cât de minunate păreau caracteristicile orașului pentru cei care îl vizitau.
Interesant este însă faptul că unul dintre cele mai spectaculoase locuri ale orașului nici măcar nu este menționat de Herodot: Grădinile suspendate din Babilon, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice.
Relatările indică faptul că grădinile au fost construite de regele Nabucodonosor, care a condus orașul timp de 43 de ani, începând cu anul 605 î.Hr. (Există o poveste alternativă, mai puțin fiabilă, potrivit căreia grădinile au fost construite de regina asiriană Semiramis în timpul domniei sale de cinci ani, începând cu anul 810 î.Hr.). î.Hr.) Acesta a fost apogeul puterii și influenței orașului, iar regele Nebucadnețar a construit o serie impresionantă de temple, drumuri, palate și ziduri.
Potrivit relatărilor, grădinile au fost construite pentru a o înveseli pe soția lui Nabucodonosor, Amyitis.
Amyitis, fiica regelui Meside, fusese dată în căsătorie lui Nebucodonosor pentru a crea o alianță între națiuni. Țara din care venea, însă, era verde, accidentată și muntoasă, iar ea găsea deprimant solul plat și copt de soare al Mesopotamiei. Regele a decis să își recreeze patria construind un munte artificial cu grădini suspendate.
Probabil că grădinile suspendate nu erau cu adevărat „suspendate” în sensul de a fi suspendate de cabluri sau frânghii.
Numele provine dintr-o traducere inexactă a cuvântului grecesc kremastos sau a cuvântului latin pensilis, care nu înseamnă doar „atârnat”, ci și „proeminent”, ca în cazul unei terase sau al unui balcon.
Geograful grec Strabon, care a descris grădinile în secolul I î.Hr. scria: „Este format din terase boltite, ridicate una deasupra celeilalte și susținute de stâlpi în formă de cub. Acestea sunt goale și umplute cu pământ pentru a permite plantarea unor copaci mai mari. Stâlpii, bolțile și terasele sunt construite cu cărămizi coapte și asfalt”.
„Urcarea la etajul cel mai înalt se face cu ajutorul unor scări, alături de care se află motoare de apă, cu ajutorul cărora persoane, desemnate în mod expres în acest scop, sunt angajate în permanență pentru a ridica apa din Eufrat în grădină.”
Oricare ar fi fost locația grădinilor, nu putem decât să ne întrebăm dacă regina Amyitis a fost mulțumită de cadoul ei fantastic sau dacă a continuat să tânjească după munții verzi din patria ei.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News