În 1947, oamenii de știință au aruncat 86 de kilograme de gheață carbonică într-un uragan pentru a vedea ce se va întâmpla
În 1947, „Proiectul Cirrus” a încercat să slăbească un ciclon tropical bombardându-l cu gheață carbonică la mare altitudine. Furtuna și-a schimbat în mod inexplicabil cursul, provocând haos și panică publică.
Ideea de a îmblânzi monștrii meteorologici a fascinat mult timp laboratoarele militare de după al Doilea Război Mondial. Chimistul și meteorologul Vincent Schaefer, cercetător la General Electric, a descoperit că prin introducerea de gheață carbonică într-un nor de apă suprarăcită, era posibil să se forțeze formarea de cristale de gheață, declanșând ploaia. Această descoperire a determinat multinaționala să încheie un acord cu Laboratorul de Cercetare Navală și Corpul de Semnalizare al Armatei SUA: astfel s-a născut Proiectul Cirrus, un program de geoinginerie de pionierat care viza manipularea vremii.
În dimineața zilei de 13 octombrie 1947, cel mai îndrăzneț experiment al proiectului a luat zborul la bordul unui bombardier B-17 al Forțelor Aeriene.
Ținta era un uragan fără nume (cunoscut neoficial sub numele de King) care lovise deja Florida și se deplasa spre est, în Oceanul Atlantic, la aproximativ 410 mile de coasta orașului Jacksonville. Considerând că furtuna nu mai reprezenta o amenințare la adresa uscatului, echipajul a intrat în furtună la o altitudine de aproximativ 26.000 de picioare.
Folosind un concasor instalat în burta aeronavei, oamenii de știință au descărcat aproximativ 180 de livre de gheață carbonică direct în inima norilor învolburați.
Schaefer, observând scena dintr-o a doua aeronavă de sprijin, a înregistrat o schimbare parțială a stratului de nori, cu ninsori și ploaie localizate. Structura internă a ciclonului părea să se fi modificat.
Apoi, situația a scăpat complet de sub control.
În loc să se disipeze și să se stingă în largul mării, așa cum prevedeau modelele teoretice, uraganul a făcut o întoarcere violentă de aproape 130 de grade spre vest. Curbându-se brusc, furtuna și-a recăpătat puterea și a lovit coastele Georgiei și Carolinei de Sud, provocând inundații devastatoare, moartea unei persoane și pagube estimate la acea vreme la peste 2 milioane de dolari.
Reacția publicului a fost imediată și furioasă. Locuitorii din zonele afectate au amenințat cu acțiuni în justiție împotriva guvernului și a General Electric, acuzându-i că au deviat deliberat forța distructivă a uraganului spre uscat. Panica a fost alimentată și mai mult de declarațiile laureatului Premiului Nobel, Irving Langmuir, un colaborator al proiectului, care a spus că este „99% sigur” că întoarcerea ciclonului a fost cauzată direct de bombardamentul chimic.
Studiile meteorologice ulterioare au justificat munca oamenilor de știință, demonstrând că traiectoria anormală se datora curenților de direcție complet naturali de mare altitudine. Daunele politice și de reputație au fost ireparabile: Proiectul Cirrus a fost anulat de urgență, iar cercetările privind modificarea uraganelor au fost suspendate timp de peste un deceniu.
În încercarea de a stinge un incendiu atmosferic cu o mână de gheață, oamenii de știință au descoperit, spre detrimentul lor, că complexitatea sistemelor meteorologice globale este de așa natură încât orice interferență umană directă este imprevizibilă, transformând un test de laborator într-un dezastru geopolitic.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !
