Aceasta este una dintre numeroasele ipoteze formulate pentru a explica lipsa dovezilor privind existența unor civilizații extraterestre evoluate tehnologic, presupunând că acestea există
În 1973, într-un articol intitulat The Zoo Hypothesis (Ipoteza Zoo), publicat în revista de științe planetare Icarus, astrofizicianul John Allen Ball, de la Universitatea Harvard, a teoretizat că absența interacțiunii cu forme de viață inteligente extraterestre, presupunând că acestea există, ar putea fi explicată prin presupunerea dorinței lor de a rămâne ascunse.
Practic, civilizațiile extraterestre mai evoluate și mai vechi decât a noastră ar evita în mod deliberat orice interacțiune, făcând din partea de Univers în care trăim un fel de zonă protejată.
„Ipoteza zoo prezice că nu le vom găsi niciodată pentru că nu vor să fie găsite, iar ele au capacitatea tehnologică de a se asigura de acest lucru”, a scris Ball.
Ipoteza lui Ball, care a lucrat ulterior la Observatorul Haystack al Institutului de Tehnologie din Massachusetts până la pensionarea sa în 2006, este aceeași care stă la baza mai multor povești science-fiction, povestite cu mult înainte ca el să o formuleze în 1973.
Dar, oricât de bizară ar părea, este una dintre numeroasele ipoteze care explică așa-numitul paradox Fermi: o dezbatere care durează de peste șaptezeci de ani despre discrepanța dintre așteptările mari privind viața extraterestră inteligentă și absența oricăror dovezi în sprijinul acesteia.
Ipoteza Zoo a fost reluată recent într-un articol publicat în numărul din ianuarie al revistei Nature Astronomy.
Scris de astrobiologul britanic Ian Andrew Crawford și de astrofizicianul german Dirk Schulze-Makuch, articolul examinează unele dintre cele mai cunoscute încercări de a explica paradoxul Fermi propuse de-a lungul anilor.
Acesta sugerează că civilizațiile tehnologice extraterestre sunt extrem de rare (sau absente) în galaxie, sau există, dar se ascund de noi.
Și concluzionează că, având în vedere angajamentul nostru de a continua explorarea spațiului, am putea fi în măsură să excludem una dintre cele două posibilități într-un viitor nu prea îndepărtat – câteva decenii.
Crawford este profesor de științe planetare și astrobiologie la Universitatea Birkbeck din Londra, a lucrat intensiv la explorarea lunară, a colaborat cu Agenția Spațială Europeană (ESA), iar în 2023 a primit premiul „Michael J. Wargo” din partea NASA, acordat oamenilor de știință care s-au distins prin cercetări în domeniul explorării spațiale.
Schulze-Makuch este profesor la Centrul de Astronomie și Astrofizică de la Universitatea Tehnică din Berlin și profesor adjunct la Departamentul de Științe ale Pământului și Mediului de la Universitatea de Stat din Washington și este cunoscut mai ales pentru publicațiile sale despre viața extraterestră, inclusiv pentru cartea „The cosmic zoo: complex life on many worlds”, apărută în 2017.
Paradoxul Fermi își trage numele de la o anecdotă potrivit căreia, în 1950, celebrul om de știință italian Enrico Fermi, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1938, a spus la un moment dat „Unde este toată lumea?”, într-o conversație despre lipsa dovezilor privind viața extraterestră.
El a întrebat acest lucru în timp ce lua prânzul cu alți oameni de știință în timpul unei vizite la Los Alamos (orașul din New Mexico care a găzduit centrul de cercetare care a dezvoltat prima bombă atomică americană).
Întrebarea atribuită lui Fermi, scriu Crawford și Schulze-Makuch, poate fi considerată un paradox doar dacă se presupune că există forme de viață extraterestră evoluate tehnologic: dacă acestea nu există, nu există niciun paradox.
Cu toate acestea, posibilitatea ca acestea să nu existe tinde să fie greu de admis pentru mulți oameni: probabil, potrivit lui Crawford și Schulze-Makuch, pentru că este văzută ca o încălcare a principiului copernican conform căruia nici Pământul și nici omenirea nu se află într-o poziție privilegiată în Univers.
Descoperirea recentă a unor exoplanete potențial locuibile în alte sisteme solare decât al nostru a întărit și mai mult o anumită convingere larg răspândită că ar putea exista forme de viață pe alte lumi.
Între anii 1970 și 1980, dezbaterea privind paradoxul Fermi a fost aprofundată în special în Statele Unite de astrofizicianul Michael Hart și de fizicianul și matematicianul Frank J. Tipler. Majoritatea încercărilor de a explica paradoxul, potrivit lui Hart, se încadrează în trei mari categorii: explicații fizice, temporale și sociologice.
Explicațiile fizice sugerează că deplasarea interstelară este imposibilă.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !