Zilele vor deveni din ce în ce mai lungi pe măsură ce gheața polară se topește
Este bine cunoscut faptul că, atunci când vine vorba de criza climatică, factorul timp este esențial. Acum, un studiu publicat luni arată că topirea calotei glaciare polare încetinește rotația planetei noastre, crescând lungimea zilei într-un ritm „fără precedent”.
Studiul, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences , arată că apa care curge din Groenlanda și Antarctica creează mai multă masă în jurul ecuatorului, a explicat pentru AFP coautorul Surendra Adhikari de la NASA’s Jet Propulsion Laboratory.
„Este ca atunci când un patinator artistic face o piruetă, mai întâi ținându-și brațele aproape de corp și apoi întinzându-le”, a adăugat coautorul Benedikt Soja de la ETH Zurich.
„Rotația inițial rapidă devine mai lentă pe măsură ce masele se îndepărtează de axa de rotație, crescând inerția fizică”. În general, se crede că Pământul este o sferă, dar este mai corect să îl numim „sferoid oblic”, care se umflă ușor în jurul ecuatorului, oarecum ca o mandarină satsuma.
În plus, forma sa se schimbă constant, datorită efectelor mareelor zilnice care afectează oceanele și scoarța, efectelor pe termen lung ale deplasării plăcilor tectonice și deplasărilor bruște și violente cauzate de cutremure și erupții vulcanice.
Studiul se bazează pe tehnici de observație precum interferometria cu linie de bază ultra-lungă, datorită căreia oamenii de știință pot măsura diferența de timp necesară semnalelor radio din spațiu pentru a ajunge în diferite puncte de pe Pământ și pot utiliza această diferență pentru a deduce variațiile în orientarea planetei și durata zilei.
De asemenea, el a utilizat Sistemul Global de Poziționare, care măsoară rotația Pământului cu o precizie extremă, de aproximativ o sutime de milisecundă, și a examinat chiar și înregistrări antice ale eclipselor datând din milenii.
Dacă Pământul se rotește mai încet, durata zilei crește cu câteva milisecunde față de măsura standard de 86 400 de secunde.
În prezent, o cauză mai semnificativă a încetinirii este atracția gravitațională a Lunii, care exercită presiune asupra oceanelor într-un proces numit „frecare de maree”, care a cauzat o decelerare treptată de 2,40 milisecunde pe secol de-a lungul a milioane de ani.
Noul studiu ajunge însă la o concluzie surprinzătoare: dacă oamenii continuă să emită gaze cu efect de seră într-un ritm ridicat, efectul încălzirii globale va fi mai mare decât cel al atracției Lunii până la sfârșitul secolului XXI, a declarat Adhikari.
Între 1900 și prezent, clima a cauzat prelungirea zilelor cu aproximativ 0,8 milisecunde, iar în cel mai pesimist scenariu de emisii ridicate, numai clima ar fi responsabilă de prelungirea zilelor cu 2,2 milisecunde până în 2100, comparativ cu aceeași situație de referință.
S-ar putea să nu pară prea mult și, cu siguranță, nu este ceva ce oamenii sunt capabili să perceapă.
Dar „există cu siguranță multe implicații pentru navigația spațială și terestră”, a declarat Adhikari. Cunoașterea orientării exacte a Pământului la un moment dat este crucială atunci când se încearcă comunicarea cu o navă spațială, cum ar fi sondele Voyager care se află acum mult dincolo de sistemul nostru solar, unde chiar și o mică abatere de un centimetru se poate dovedi a fi la kilometri distanță în momentul în care acestea ajung la destinație.
În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 250 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !