Cartea lui Enoh: textul evreiesc antic atribuit lui Enoh, străbunicul lui Noe

cartea lui enoh textul atribuit bunicului lui Noe

Cartea lui Enoh, un text evreiesc antic atribuit lui Enoh, străbunicul lui Noe, este o lucrare care i-a intrigat pe savanți, teologi și mistici de secole.

Prezintă o narațiune complexă care se adâncește în teme de angelologie, cosmologie și natura judecății divine, oferind o perspectivă unică asupra interacțiunii dintre divin și pământesc. În ciuda conținutului său profund, Cartea lui Enoh a fost exclusă din Biblia canonică, ridicând întrebări cu privire la motivele înlăturării ei și la implicațiile absenței sale.

Privire de ansamblu asupra Cărții lui Enoh

Cartea lui Enoh, cunoscută și sub numele de 1 Enoh, este compusă din mai multe secțiuni, fiecare oferind perspective și povești diferite. Aceste secțiuni includ:

Cartea Veghetorilor (Capitolele 1-36): Această porțiune descrie căderea Veghetorilor, un grup de îngeri care au coborât pe Pământ, au poftit după femei umane și au dat naștere Nephilim, o rasă de uriași. De asemenea, detaliază corupția umanității prin învățăturile acestor îngeri căzuți, care au introdus cunoștințe interzise, ​​inclusiv războiul, vrăjitoria și astrologia.

Cartea Parabolelor (Capitolele 37-71): Această secțiune se concentrează pe judecata viitoare a celor răi și pe eventuala instaurare a unei împărății mesianice. Conține viziuni ale tărâmurilor cerești și profeții cu privire la Fiul Omului, care este înfățișat ca o figură divină destinată să-i judece pe cei răi și să-i salveze pe cei drepți.

Cartea Astronomică (Capitolele 72-82): Cunoscută și sub numele de Cartea Luminilor Cerești, această parte prezintă funcționarea cosmosului, inclusiv mișcarea soarelui, a lunii și a stelelor.

Prezintă un calendar detaliat și o înțelegere a timpului care a avut influență în dezvoltarea escatologiei evreiești și creștine de mai târziu.

Cartea Viziunilor Viselor (Capitolele 83-90): Această secțiune relatează viziuni simbolice experimentate de Enoh, inclusiv istoria lumii de la creație până la judecata finală. Folosește alegoria pentru a descrie luptele dintre bine și rău, credincioșii triumfând în cele din urmă.

Epistola lui Enoh (capitolele 91-108): Secțiunea finală oferă îndemnuri morale și profeții despre venirea judecății finale. Ea subliniază soarta păcătoșilor și răsplata celor drepți, subliniind importanța menținerii credinței și a dreptății.

De ce a fost scoasă Cartea lui Enoh din Biblie?

Excluderea Cărții lui Enoh din Biblia canonică a fost influențată de mai mulți factori, inclusiv conținutul ei teologic, primirea ei în rândul comunităților evreiești și creștine timpurii și evoluția criteriilor pentru ceea ce constituia scriptura sacră.

Controversa teologică: Cartea lui Enoh conține idei care au fost controversate și divergente de gândirea evreiască și creștină. Reprezentarea Veghetorilor și a urmașilor lor, Nephilim, prezintă o mitologie care se abate de la relatările mai simple găsite în textele canonice.

Reprezentarea unei ierarhii complexe de îngeri, împreună cu descrierile detaliate ale vieții de apoi și ale judecății divine, au fost văzute de unii ca speculative sau chiar eretice.

Descrierile vii ale lui Enoh cu privire la tărâmurile cerești, și în special accentul pe care îl pune pe rolul Fiului Omului ca figură divină preexistentă, ar fi putut fi văzute ca fiind prea divergente față de înțelegerea creștină ortodoxă emergentă a hristologiei, în special în primele secole ale Biserica când natura lui Hristos a fost un subiect de intensă dezbatere.

Dezvoltare canonică: Procesul de canonizare – determinarea cărților care vor fi incluse în Biblie – a fost gradual și variat în diferite comunități creștine. În momentul în care canonul evreiesc (Tanakh) a fost stabilit mai formal în secolul I d.Hr., Cartea lui Enoh era deja în declin în ceea ce privește influența ei în iudaismul principal.

Biserica creștină timpurie, în special în Occident, a urmat într-o mare măsură canonul evreiesc și, astfel, Cartea lui Enoh, care deja căzuse din favoare, nu a fost inclusă.

Cu toate acestea, în tradițiile creștine răsăritene, cum ar fi Biserica Ortodoxă Etiopiană, Cartea lui Enoh a rămas canonică și este considerată și astăzi o scriptură.

Influența iudaismului rabinic: După distrugerea celui de-al Doilea Templu în anul 70 d.Hr., iudaismul rabinic a devenit forma dominantă a practicii religioase evreiești. Autoritățile rabinice au favorizat textele care le susțineau perspectivele teologice și tradițiile juridice.

Viziunile apocaliptice și natura ezoterică a Cărții lui Enoh nu s-au aliniat cu prioritățile rabinice, ceea ce a dus la excluderea acesteia din canonul evreiesc. Deoarece primii creștini și-au aliniat adesea Vechiul Testament cu scripturile iudaice, această excludere a influențat și canonul creștin.

Supraviețuirea în apocrife creștine: În ciuda excluderii sale, Cartea lui Enoh a continuat să fie influentă în diferite scrieri apocrife creștine și a fost menționată de primii Părinți ai Bisericii, cum ar fi Tertulian și Clement din Alexandria.

Epistola lui Iuda din Noul Testament citează chiar direct din Enoh 1:9, sugerând că textul avea o oarecare autoritate în comunitatea creștină timpurie.

De-a lungul timpului, însă, pe măsură ce limitele canonului Noului Testament au devenit mai definite, Cartea lui Enoh a fost din ce în ce mai văzută ca parte a tradiției apocrife – texte care erau valoroase pentru citire și reflecție, dar care nu aveau autoritate ca scripturi.

Implicațiile excluderii cărții
Îndepărtarea Cărții lui Enoh din canonul biblic a avut implicații semnificative asupra modului în care anumite concepte teologice s-au dezvoltat atât în ​​iudaism, cât și în creștinism.

Angelologie și demonologie: Cartea lui Enoh oferă una dintre cele mai detaliate relatări despre originile demonilor și ierarhia îngerilor.

Absența sa din canon a însemnat că aceste teme au fost mai puțin accentuate în teologia curentă, permițând altor interpretări și texte să modeleze înțelegerea creștină și evreiască a acestor ființe spirituale.

Eshatologia: Viziunile lui Enoh despre sfârșitul timpurilor și judecata finală au contribuit la gândirea apocaliptică timpurie. Fără Cartea lui Enoh, alte texte, cum ar fi Cartea Apocalipsei, au devenit sursele primare pentru credințele eshatologice în creștinism, ducând la diferite accentuări și interpretări.

Percepția divinului: Înfățișarea cărții lui Enoh a Fiului Omului ca o figură divină preexistentă ar fi putut influența dezvoltarea teologiei creștine cu privire la natura lui Hristos.

Cu toate acestea, excluderea sa a însemnat că aceste idei nu erau la fel de direct accesibile, posibil modelând modul în care s-a dezvoltat hristologia creștină timpurie.

Misticism și ezoterism: conținutul complex și mistic al Cărții lui Enoh a continuat să atragă pe cei interesați de tradițiile ezoterice. Excluderea sa din canon poate să fi contribuit la statutul său de text „ascuns” sau „interzis”, făcându-l un subiect de fascinație pentru mistici și ocultiști de-a lungul istoriei.

Concluzie
Cartea lui Enoh rămâne un text profund și enigmatic care oferă o privire asupra apocalipticismului evreiesc timpuriu și a diversității teologice a lumii antice.

Îndepărtarea sa din Biblie a fost rezultatul unei interacțiuni complexe de factori teologici, culturali și istorici, iar excluderea sa a modelat dezvoltarea gândirii religioase atât în ​​iudaism, cât și în creștinism.

Pentru cei care caută să exploreze adâncurile înțelepciunii antice, Cartea lui Enoh continuă să fie o sursă bogată de înțelegere, oferind o perspectivă alternativă asupra naturii divinului, a cosmosului și a destinului umanității.

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !

Trimite articolul și prietenilor tăi !