Teoria lumilor multiple a fizicianului Hugh Everett: Extinderea limitelor realității

Estimated read time 8 min read

Domeniul mecanicii cuantice ne provoacă intuițiile noastre despre natura realității, ridicând întrebări profunde despre structura fundamentală a universului.

Dintre diferitele interpretări ale mecanicii cuantice, o teorie se remarcă ca fiind atât îndrăzneață, cât și captivantă: Teoria lumilor multiple a lui Hugh Everett.

Propusă la mijlocul secolului al XX-lea, teoria lui Everett oferă o perspectivă halucinantă asupra naturii existenței și a posibilităților care se află dincolo de percepția noastră imediată.

În esența sa, teoria lumilor multiple sugerează că fiecare rezultat posibil al unui eveniment cuantic are loc în realitate, fiecare într-o ramură separată a realității.

Cu alte cuvinte, atunci când se confruntă cu o alegere cuantică, universul se împarte în mai multe universuri paralele, fiecare univers conținând un rezultat diferit.

Imaginați-vă că jucați un joc de aruncare a unei monede. Țineți în mână o monedă strălucitoare, gata să o aruncați. Conform teoriei lumilor multiple a lui Hugh Everett, în momentul în care arunci moneda, universul se împarte în mai multe realități paralele. Într-o realitate, moneda cade pe cap, în timp ce în alta, cade pe pajură.

Acum, în realitatea noastră actuală, să spunem că moneda cade pe cap. Dar ce se întâmplă cu cealaltă realitate în care moneda a căzut pe pajură? Conform teoriei lumilor multiple, acea realitate continuă să existe alături de a noastră. În acea lume paralelă, o versiune alternativă a ta este martoră a monedei care a căzut pe pajură, experimentând un rezultat diferit.

În timp ce vă gândiți la acest lucru, vă puteți întreba: ce s-ar întâmpla dacă ați putea cumva să aruncați o privire în cealaltă realitate?

Ei bine, pe tărâmul teoriei lumilor multiple, aceasta sugerează că nu există nicio graniță sau barieră care să împiedice interacțiunea acestor universuri paralele. Doar că observațiile și experiențele noastre sunt limitate la realitatea în care ne aflăm.

Așadar, deși s-ar putea să nu experimentați niciodată în mod direct rezultatul monedei care pică pe pajură, teoria lumilor multiple propune că există un întreg univers în care se desfășoară această realitate. Aceasta implică faptul că, la fiecare decizie sau eveniment aleatoriu, universul se împarte în nenumărate ramuri, fiecare reprezentând un rezultat diferit și fiecare ramificându-se în propria realitate paralelă.

Acest exemplu simplu al teoriei lumilor multiple evidențiază ideea că alegerile noastre și caracterul aleatoriu al evenimentelor au consecințe de anvergură. Aceasta sugerează că există o gamă infinită de posibilități și rezultate care se desfășoară în paralel, chiar și pentru ceva atât de aparent nesemnificativ precum o aruncare a unei monede.

Hugh Everett, un tânăr doctorand la Universitatea Princeton, a prezentat această teorie revoluționară în teza sa de doctorat din 1957. Cu toate acestea, ea a fost întâmpinată inițial cu scepticism și a rămas în mare parte nerecunoscută în timpul vieții sale.

Abia ani mai târziu, odată cu activitatea altor fizicieni proeminenți, precum Bryce DeWitt, teoria a căpătat o mai mare atenție și apreciere pentru implicațiile sale radicale.

Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale Teoriei Lumilor Multiple a lui Everett este potențialul său de a rezolva dezbaterea de lungă durată privind problema măsurătorilor în mecanica cuantică.

Conform interpretării tradiționale de la Copenhaga, un sistem cuantic există într-o superpoziție de stări până când este observat, moment în care se prăbușește într-o singură stare. Acest concept i-a tulburat pe fizicieni timp de decenii, deoarece ridică întrebări cu privire la rolul conștiinței și la natura observației în sine.

Cu toate acestea, teoria lui Everett eludează necesitatea colapsului funcției de undă. În schimb, ea sugerează că observatorul devine încurcat cu sistemul observat, ramificându-se în mai multe versiuni ale sale, fiecare fiind martor la un rezultat diferit.

Această interpretare elimină necesitatea unui observator privilegiat sau a unui rol special pentru conștiință, oferind un cadru mai elegant și mai coerent.

Deși teoria lumilor multiple poate suna ca un concept SF, aceasta găsește sprijin în anumite observații experimentale. De exemplu, celebrul experiment cu două fante, care demonstrează dualitatea undă-particulă a luminii și a materiei, poate fi interpretat prin prisma teoriei lui Everett.

În loc ca o singură particulă să treacă prin ambele fante simultan, teoria sugerează că fiecare rezultat posibil are loc într-un univers separat, ceea ce duce la modelul de interferență observat.

În plus, teoria lumilor multiple deschide o perspectivă captivantă de posibilități. Aceasta implică existența unui număr infinit de universuri, fiecare dintre ele găzduind propriul set de evenimente, care se ramifică la fiecare interacțiune cuantică.

Aceasta înseamnă că fiecare alegere pe care o facem, oricât de banală, duce la crearea mai multor universuri, fiecare reprezentând un rezultat diferit. Aceasta sugerează un multivers vast și în continuă expansiune, în care fiecare realitate imaginabilă este actualizată.

Criticii teoriei lumilor multiple susțin că aceasta suferă de o lipsă de testabilitate și că se încadrează mai degrabă în domeniul filosofiei decât în cel al științei. La urma urmei, este dificil de conceput experimente care să confirme sau să infirme direct existența universurilor paralele.

Cu toate acestea, susținătorii teoriei susțin că aceasta oferă un cadru coerent din punct de vedere matematic pentru înțelegerea fenomenelor cuantice și că nu ar trebui să fie respinsă doar pe baza implicațiilor sale metafizice.

Dincolo de implicațiile sale teoretice, teoria lumilor multiple a lui Everett a inspirat o gamă largă de discuții filosofice. Ea ne obligă să ne reconsiderăm percepția noastră asupra realității și ne confruntă cu ideea uluitoare că universul nostru este doar unul dintre o mare infinită de posibilități.

Ea invită la reflecție asupra naturii liberului arbitru, a existenței unor versiuni alternative ale noastre și a conceptului de identitate personală în universuri paralele.

Indiferent dacă, în cele din urmă, acceptăm sau respingem teoria lumilor multiple, aceasta ne provoacă, fără îndoială, înțelegerea noastră convențională a universului. Așadar, data viitoare când dați cu banul sau vă confruntați cu o alegere, luați în considerare teoria lumilor multiple.

Poate că vă va stârni curiozitatea și vă va reaminti că universul este un tărâm cu un potențial nelimitat, care se întinde mult dincolo de ceea ce se vede cu ochiul liber.

În lipsa unui acord scris, puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizați sursa și dacă inserați vizibil linkul articolului.

Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram /  Google News

Citește și....

De același autor