Yahweh, zeul războiului: Ce știm cu adevărat despre Vechiul Testament? Câți dintre noi l-au citit?
De ce Dumnezeul lui Avraam este un zeu sângeros și răzbunător, în timp ce crezul catolic ni-l înfățișează ca pe o sursă de iubire și dreptate?
„O lectură nepasionată a Bibliei arată că Iahve, atitudinile sale, alegerile sale, comportamentul său schizofrenic, ar trebui să fie subiectul unei analize atente și amănunțite, condusă de psihiatrie și nu de teologie”.
Mauro Biglino
Autorul ne însoțește în lectura Vechiului Testament, arătându-ne adevărata față a lui Yahweh, un zeu capabil să ordone masacrarea unor populații întregi, bărbați, femei și copii.
Un zeu care arde de poftă de faimă și de putere, care îi supune cu forța pe Avraam și pe Moise pentru a cuceri noi teritorii și care folosește teribilul și puternicul Chivot al Legământului pentru a ucide 30.000 de israeliți într-o singură bătălie.
De fapt, există cel puțin 200 de părți ale textului biblic care dezvăluie în mod clar că Iahve nu este un Dumnezeu „adevărat”, ci un războinic în căutarea unui regat pe care să-l supună și dornic să cucerească pământul Canaan.
Ferocitatea și cruzimea sa i-au adus porecla de „Domn al oștirilor”.
„Omorâți-i, omorâți-i pe toți!”, le striga el oamenilor săi, lansându-i în raiduri și masacre. Imaginea liniștitoare transmisă de tradiția canonică a divinității bune și pline de compasiune intră în conflict cu profilul protagonistului criminal brutal și ucigaș al narațiunii Vechiului Testament.
Deși episoadele terifiante și repetate zguduie conștiințele și sufletele, ele sunt incontestabile, irefutabile și descrise într-o manieră clară și incontestabilă. Chiar dacă nu place adevărul faptelor, soluția nu este să îl negăm sau să închidem ochii. Acesta nu dispare sau își schimbă substanța doar pentru că este ignorat.
„Chiar dacă nu ne place adevărul faptelor, soluția nu este să îl negăm sau să închidem ochii. Acesta nu dispare sau își schimbă substanța doar pentru că este ignorat.
Yahweh măcelărește populații întregi. El promite să extermine femeile și copiii.
El, presupusul zeu al Vechiului Testament, nu are decât un singur lucru în minte: să cucerească un mare regat și să elimine toți adversarii. Isprăvile sale sunt povestite în textul despre care se crede, în mod eronat, că vorbește despre Mântuire și Înviere.
Stefania Tosi arată, în schimb, cum Biblia este o mare antologie a războiului, în care sunt celebrate faptele nemiloase ale patriarhilor (Moise, Iosua, David) și bătăliile purtate în încercarea milenară, sub egida lui Yahweh, de a cuceri fantomaticul „pământ promis”.
În Cartea Genezei, Deuteronomul și Iosua, Dumnezeul israeliților rostește aceste cuvinte: „Descendenților tăi le dau această țară, de la râul Egiptului până la marele râu, râul Eufrat”. Este promisiunea care nu se va împlini niciodată și care va costa viața a zeci de mii de bărbați, femei și copii.
Marșul lui Iahve este într-adevăr înroșit de sângele popoarelor pe care pretinde că le va extermina pentru a-și stabili tribul seminomadei sale. Îndemnul divin este clar: locuitorii satelor și orașelor trebuie exterminați cu toții, trecuți cu ascuțișul sabiei, iar față de ei nu trebuie să existe loc pentru compasiune.
Oricare populație trebuie zdrobită, astfel că hitiții, amoriții și canaaniții trebuie tratați ca dușmani și condamnați la exterminare. Disprețul lui Yahweh pentru viața umană este la fel de rece ca fierul săbiilor.
Cel mai frecvent epitet al lui Yahweh în Vechiul Testament este „Domnul oștirilor”. Pentru că Dumnezeul lui Israel este în primul rând un luptător, care coboară în luptă și se luptă, sprintează și incită, aruncă săgeți și fulgere. El nu oferă milă, ci intoleranță.
Exegeza biblică pretinde să minimalizeze porecla cu o metaforă cosmologic-creatoare edulcorată, potrivit căreia ‘Domnul oștirilor’ trebuie înțeles ca un ‘zeu al universului’ generic.
Cu toate acestea, în rândurile aflate sub comanda lui Iahve se află 650.000 de oameni bine antrenați și înarmați, gata să facă orice pentru a-l mulțumi pe comandantul suprem, care se străduiește să se afirme și să își câștige un loc de excelență în rândul marilor din epocă, egiptenii și babilonienii.
Pofta de faimă și de putere accentuează natura răzbunătoare a lui Yahweh, care nu reușește să-și impună porunca decât prin metode brutale:
„Dreapta ta îl anihilează pe dușman, îți dezlănțui mânia, teama și groaza vor veni peste ei [dușmanii ]” (Ex 15,3).
„Un Dumnezeu gelos și răzbunător este Domnul, răzbunător este Domnul, plin de mânie” (Na 1,2).
Divinitatea mânioasă lovește și în propriul său popor, după cum arată mai multe pasaje din VT.
Acest lucru și multe altele sunt scrise clar în textul biblic: este nevoie doar de o lectură critică atentă, pe care doctrina o combate din ce în ce mai mult.
Imaginea liniștitoare transmisă de tradiția canonică a lui Dumnezeu Tatăl bun și plin de compasiune intră în conflict cu profilul criminalului brutal protagonist al narațiunii Vechiului Testament. Cu toate acestea, episoadele terifiante și repetate sunt incontestabile.
Pentru mai multe articole interesante rămâi cu noi pe WorldNews24.net / Telegram / Google News. Și nu uitați, vă așteptăm și pagina noastră de Facebook !